Unicul, inegalabilul, irepetabilul Cristian Minculescu a aniversat 40 de ani de carieră la Gala Folk You! Florian Pittiş 2019

03 Noi 2019 | scris de Dănuț Deleanu foto Catalin Eremia
Unicul, inegalabilul, irepetabilul Cristian Minculescu a aniversat 40 de ani de carieră la Gala Folk You! Florian Pittiş 2019 Galerie foto (89)

Cea de-a doua seară a Galei Folk You! Florian Pittiş a fost una cu totul specială. În primul rând prin valoarea artiştilor care au urcat pe scenă şi a pieselor interpretate. În al doilea rând pentru faptul de a fi fost invocat de multe ori numele lui Leo Iorga, cel care tocmai plecase dintre noi.

 Unii artişti i-au comemorat amintirea dedicându-i melodii, care să-l ţină încă viu în conştiinţa noastră. Apoi, a mai fost specială deoarece doi dintre protagonişti şi-au serbat ziua de naştere în faţa publicului.

Şi nu în ultimul rând, după 40 de ani de cântat, Cristi Minculescu a făcut dovada clară că încă e „în voce” şi-şi merită pe deplin statutul de cel mai bun solist vocal rock pe care l-am avut vreodată.

Ora 16. Primul care a deschis „balul” (şi chiar ne-a făcut să ne simţim ca-n marile saloane de bal ale curţilor regale) a fost Lucian Duţă, secondat de Alex (clape) şi Tase (tobe). În mână cu o vioară albă, ca o pană imaculată de lebădă, Lucian ne-a purtat, vrăjindu-ne, prin toate sferele capodoperelor muzicale.

De la temele clasice a trecut la pasaje din muzica lui Michael Jackson, apoi a cântat „Balada” lui Ciprian Porumbescu, o polcă, apoi „Ceau, bella, ceau”, Rapsodiile lui Enescu, Căluşul, Ciocârlia, etc. Cei prezenţi au fost mai mult decât încântaţi, ovaţionându-l şi aplaudându-l.

Urmează Alina Manole cu muzica ei caldă, calmă, balsam pentru suflet şi beatitudine pentru minte. Cântă melodii de dragoste, unde versurile sunt extrem de importante, cântă despre „piticul” ei şi întreabă publicul, ca o Albă-ca-Zăpada, cine şi câţi pitici are, încheid cu Luna pătrată, singura ei melodie de dragoste normale, după cum recunoaşte.

Ora 17. Arthur Project este o trupă atipică, cu o chitară solo, tobe şi voce, dar care toate se armonizează atât de bine, sunetul este atât de plin, de compact, încât nici nu simţi lipsa celorlalte instrumente. Se cântă despre ploaie, despre vama Veche, despre toamnă, despre „cele mai fericite zile”, etc. Stilul (deşi comparaţia poate nu le convine) aminteşte de vremea când trupa Timpuri Noi făcea senzaţie.

Ora 19.50 îşi face apariţia formaţia Mircea Rusu Band şi primul lor şlagăr: „Verde-nrourat”. Păstrează un moment de reculegere pentru Leo Iorga, într-un timp coleg de-al lor la cântări, şi continuă cu o piesă excelentă : „Mărie, ni-i strâmbă tătă casa”. Aşa cum americanii au fabuloase trupe de country-rock, cam aşa e trupa Mircea Rusu Band pe piaţa muzicală românească.

Din repertoriu nu lipseşte, evident, cunoscutul şlagăr „Omul bun şi pomul copt”. Piaţa se umple de spectatori de toate vârstele. Un agent de securitate locală filmează cu telefonul mobil evenimentul. Toată lumea e fericită. Aşa e la gala Folk You!

Ora 18.40 ca de fiecare dată, Andrei Păunescu şi trupa Totuşi încearcă să ofere publicului muzică cu mesaj, nu orice fel de muzică, deşi ar putea include în repertoriu doar piese şlăgăroase. Dar Andrei încearcă (şi reuşeşte) să şi transmită ceva, o idee, o stare de spirit, o stare de fapt, nu doar nişte note muzicale închegate într-o melodie. Şi chiar exemplifică, făcând cu uşurinţă acorduri pe chitară din AC/DC ori din Rolling Stones. Dar nu asta vrea să transmită, ci altceva. De altfel, excelentă piesa „Somn uşor, scuze plăcute”, ca şi piesa „Iobag la patron, iobag la stat”.

Ora 19.30 Urmează Vali Boghean (din Republica Moldova), cel care ştie să cânte la o puzderie de instrumente de suflat. De fapt, toată trupa este compusă din excelenţi muzicieni, care, împreună, creează o atmosferă, o stare de spirit şi un univers sonor fenomenal.

Îşi fac, apoi, apariţia cei de la Viţadevie. Şi lor, un ochi le plânge pentru moartea lui Leo Iorga, şi un altul le râde deoarece este ziua de naştere a chitaristului Cezar Petrescu. Cu vocea sa specială, Adrian Despot încântă publicul cu piese cunoscute, piuese de dragoste şi dor de Vama Veche.

Ora 21.30 Cea mai iubită trupă de rock a ţării din ultimii 40 de ani (în fond, e tot Iris, fără Nelu Dumitrescu, dar cu fiul acestuia pe tobe), cu cel mai îndrăgit solist vocal de tot atâta vreme, unicul, inegalabilul, irepetabilul Cristi Minculescu, intră în scenă. Mincu are chef de cântat, e-n vână, e-n voce, e-n atitudine acelaşi care a fost timp de 4 decenii: zeul scenei.

Începe cu „Şi ce dacă e vânt, şi ce dacă sunt ploi”, trece rapid la „Eu şi cu tine”, „Baby, baby” şi nemuritoarea piesă „Cine mă strigă în noapte”. Publicul e în extaz, dansează, cântă o dată cu el sau când Cristi „comandă” să cânte singuri, aplaudă, fluieră aprobator, degajând o energie care mătură orice stare de repaos.

Se cântă o melodie în amintirea lui Leo Iorga şi cei prezenţi fac „licurici” cu telefoanele, ca sufletul lui Leo să aibă drumul luminat. Se cântă apoi „Mulţi ani, trăiască” pentru Walter Popa, care serbează...nişte ani...de existenţă pământeană, un sfert din ei petrecuţi împreună cu Minculescu şi Boro. Şi, evident, cu majoritatea celor veniţi să-i asculte.

Lui Minculescu nu-i mai vine să plece de pe scenă. Mereu anunţă „ultima piesă” şi mereu revine pentru încă una. Mulţumeşte organizatorilor şi în special „sufletului” Galei Folk You! şi Festivalului Folk You! – Marius Tucă. Îi strigă numele de câteva ori, îl arată în public şi-i dedică de câteva ori „ultima piesă”. Şi cu adevărat ultima a fost Highway to Hell, cântată a la Bon Scott, ca în urmă cu 40 de ani, când Minculescu intra la Iris şi-n legendă.

A fost o seară care cu greu va fi uitată de cei prezenţi. Iar noi, am încălecat p-o şa şi v-am spus povestea unei memorabile Gale Folk You! Florian Pittiş 2019 aşa ! Să fiţi sănătoşi! Ne vedem vara următoare, la Vama Veche!

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Muzica

Ultima oră