Cântare nouă în Vama Veche - Festivalul Smart Folk You! Florian Pittiș, prima zi

12 Aug 2017 | scris de Dănuț Deleanu
Cântare nouă în Vama Veche - Festivalul Smart Folk You! Florian Pittiș, prima zi Galerie foto (57)

Un țipăt ascuțit spintecă văzduhul și, parcă din soare, doi pescăruși plonjează în zig-zag, hârjonindu-se până aproape de valurile ce se sparg ritmic la țărm. E mare, e soare, e Vama Veche, e  Smart Folk You! Florian Pittiș - ediția a XIII-a.

Evenimentul din acest an se desfășoară pe plaja de la Vama Libre, dar, nu-i nimic, asta e - vorba lui Moțu - și în fond nu e chiar nimic fiindcă nu locația face muzica. Aceeași muzică bună va fi în oricare dintre cele trei seri de concert, același public minunat va scanda și va aplauda fiecare aparițe a artiștilor, Marea Neagră va avea aceeași ochi albaștri, stelele vor sclipi din același loc de pe cer, iar festivalul nostru are deja 13 ani de existență. Așadar, doar cântarea e nouă în Vama Veche!

Odată terminate probele de sunet, scena e pregătită pentru artiști. Perimetrul care este destinat publicului, pentru a asista la concert, începe să se umple. Prosoape, cearceafuri, rogojini sunt puse pe nisip și tinerii se așază liniștiți pe ele. De fapt este impropriu spus "tinerii", deoarece sunt de la cei cu vârsta de "lasă-mă papa, la mare", până la cei ce, cu noblețe, demnitate și argint la tâmple răspund real apelativlui "papa". Toți au venit însă să asiste, să simtă și să se bucure de un spectacol de zile mari. Și începe...

Ora 19.15. În urale și aplauze furtunoase (evident, preponderent feminine) urcă pe scenă Adrian Despot și colegul său de la Vița de vie, Cezar Popescu. Doi oameni, două chitări, o voce îndrăgită (cea a lui Despot) piese mai vechi și mai noi, mare, soare, în larg vapoare, dar mai presus de toate este acea atmosferă de Vamă pe care doar la Folk You! o întâlnești o dată pe an, atmosferă greu de descris în cuvinte, ușor de înțeles și asimilat dacă ești la fața locului și o "respiri" pur și simplu.

Pe parcursul a trei sferturi de oră, cât au cântat cei doi, grupuri - grupuri de tinere cu părul vopsit în verde sau albastru s-au unduit pe ritmuri lente sau au țopăit pe cele mai aprinse, ca niște sirene ieșite din spuma valurilor, ademenite (de astă dată) de vocea lui Despot, aflat în postura lui Ulise. Și, la fel ca în Odiseea, când acesta a părăsit scena și ele au părăsit perimetrul, urmându-l concert cu concert, dovadă de netăgăduit că Adrian are grupul său de admiratoare.

Ora 20. Intră în scenă trupa Arthur, excelenți instrumentiști care-și fac bine treaba șinând în priză publicul cu două piese făcute numai la instrumente. La a treia intră și vocea și iese o minunată baladă rock cu versuri despre Vama Veche. Încheie tot în forță, spre bucuria publicului din ce în ce mai numeros și mai animat.

Urmează Adrian Sărmășan, un om și o chitară, imaginea tradițională dintotdeauna a ideii și fenomenului folk. Ușor-ușor se înnoptează. Cei întârziați pe plaă încep să părăsească șezlongurile și să întărească numeric publiclul care îl aplaudă pe Adi. Folkistul e vesel, cu poftă de cântat, cu părul lung și barbă "scoțiană". Ăși cântă piesele, cântă și din repertoriul internațional, cântă melodii mai vechi, altele mai noi... cântă. Și publicul îl răsplătește bucurându-se odată cu el. 

Ora 21. Noaptea cade de-a binelea. Apa mării își schimbă în câteva minute culoarea din albastru în azuriu, apoi în negru cu tăioase luciri de argint crestate de valuri. E momentul lui Dinu Olărașu. Boem, ghiduș, optimist, vesel cum îl știm, Dinu urcă pe scenă alături de un alt om cu chitara - Tituș Constantin. Îmbrăcat într-o cămașă albă, ce capătă transformări cameleonice cu fiecare reflector aprins ori joc de lumini, conversează cu publicul, cântă piese de pe noul album, piese cu ploaia, cu ușurință de a fi fericit, cu Vama, la unele dintre ele fiind ajutat și de Tatiana Ojog. Încheie cu "Dincolo de da sau nu", cu "Dincolo de  toată lumea", salutând cu "Folk You!".

Ora 22.30. The Kryptonite Sparks în vervă, dinamici, cu vână, susținuți de mii de suflete tinere gata să primească pe loc binecuvântarea muzicii bune. Nimeni nu mai stă așezat, rock-ul dezlănțuit face să se agite trupuri și să se miște ritmat capete preaîncoronate de plete. După o oră, cei de la  Kryptonite Sparks părăesc scena în ovațiile mulțimii. O luna mare, rotundă, răsare din ape, "cu lumina ei fecioară", ca în versul eminescian.

Miezul nopții. Solistul de la OSC (Omul cu șobolani) îi salută pe cei prezenți cu "Buna seara, Budapesta!", evident, replică ironică vis-a-vis de unii soliști ai unor mari trupe care au confundat capitala României cu cea a Ungariei. Intră apoi în forță, dezlănțuiți, emanând o energie constantă care este pe deplin receptată de public. După o oră și mai bine, cu aplauze și urale se încheie prima seară de festival.

Poate ar fi trebuit un foc de artificii la final, însă tot de la tineri vine soluția. O fetișcană îi spune alteia - "Hai să mergem mai la întuneric să vedem și să fotografiem ploaia de seară. E august și sunt Perseidele!". Deasupra, o lună mare și galbenă le lumina drumul ca acum 2000 de ani steaua care călăuza pe cei trei crai de la răsărit...

 

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Muzica

Ultima oră