SmartFM. D-ale lu' Mălăele. De la doctorul Pilulă, la Hamlet

30 Dec 2015 | scris de Dănuț Deleanu
SmartFM. D-ale lu' Mălăele. De la doctorul Pilulă, la Hamlet

Hotărât lucru, pentru Horațiu Mălăele bătrânețea începe în momentul în care „nu te mai joci și îți pierzi, metaforic vorbind, copilăria”. Ferit de asta, în plină explozie de exprimare artistică, este pe punctul de a scoate o cate în care se întâlnesc pictorul, caricaturistul și graficianul Mălăele. După o viață în care și-a risipit generos multipla creativitate, dăruind semenilor atâtea frânturi de bucurie, sfârșitul lumii ar vrea să-l surprindă, după cum spune, undeva, în preajma lui Dumnezeu.

Și-a început destinul actoricesc jucând, în copilărie, rolul doctorului Pilulă. Hamlet încă n-a apucat să joace. Dar va veni, cu siguranță, vremea. Invitat la matinalul „Marius Tucă Show”, de la SmartFM, are un „recital radiofonic” de zile mari, din care încropim câteva mici povești. Astfel, întrebat care a fost cea mai prezentă teamă în copilăria sa, Horațiu răspunde: „MI-a fost teamă că n-o să port niciodată ochelari. Eram la grădiniță și mi-au dat să joc un rol, la sfârșit de grupă mare: se numea doctorul Pilulă. Dar eram și cu alți doctori pe lângă mine, toți își făcuseră ochelari din hârtie, numai eu n-aveam. Am făcut un mare scandal că n-am ochelari, am plâns, evident că nu mi-au dat, și peste trei luni am mers la un doctor și-am fost binecuvântat sau blestemat, în egală măsură, să port ochelari toată viața.”

Pe când era în clasa I-a toți copiii au luat premiul I, numai el a luat premiul II, pe motiv că era slab la desen. „Dar în viață se întâmplă și lucruri bune. Pot să pomenesc de profesorul Nicu Gherghe, care știa probabil că trăiesc drama asta de-a nu putea desena, și mi-a spus că nu-i adevărat și că desenez genial. A spus-o cu atâta convingere, încât mie mi-a intrat în cap că sunt genial – bine, desenam la fel de prost – dar am umplut Tg. Jiu cu desenele mele, așa încât, prin clasa a XII-a, chiar știam să desenez”.

Legat de copii și copilărie, dacă nu știați, Horațiu Mălăele are doi băieți, azi cam la vârsta însurătorii (aviz amatoarelor!). Unuia dintre ei, pe când avea trei anișori, i-a cumpărat un frumos lănțișor de aur. S-a dus cu el în parc și, la un moment dat, copilul vine cu o ață în mână. Dăduse la schimb unui alt copil lănțișorul, convins fiind că primise o ață fermecată. N-au recuperat niciodată lănțișorul, au rămas cu ața fermecată în casă.

Și tot dacă nu știați, Horațiu scrie. Și mult și bine. În emisiunea cu pricina, Tucă citește câteva aforisme ale acestuia, un fel de „Învățăturile lui Mălăele către neamul românesc”. „Când aveam 6 ani am făcut primul om de zăpadă. Atunci am avut prima emoție artistică. Evident, și primul morcov! // Doamnă, vă rog să vă ridicați! V-ați așezat pe pudoarea mea. // Prieteniile trec, dușmanii rămân. // După ce prostia se instalează confortabil în teritoriu, urmează o perioadă reconfortantă de fericită adaptare. // Se spune despre o femeie ce cap frumos are sau ce glezne frumoase are. Eu cred că adevărul este undeva la mijloc. // Nu căuta prietenia oamenilor cinstiți. Vei suferi de singurătate. // Copilăria: din partea casei, maturitatea: felul de bază, bătrânețea: desertul, moartea: nota de plată.”

„La noi, ca să identifici un om de cultură dintr-o mulțime, nu-l arăți cu degetul: îl scuipi! // În fața proștilor, mai puțin prostul este în pericol! // Adam a luat-o pe Eva. Ceilalți bărbați n-au nicio scuză. // În politică, cine face economie de prostie, este înlocuit. // Binele trece pe de-asupra, răul lasă urme. // La noi, a fi prost și leneș ține de tradiție. // Ferește-te de boul din față, de măgar din spate și de prost din toate părțile. // Trecut de rahat am avut, prezent de rahat am, măcar e bine că n-am niciun viitor! // Mulți oameni există, puțini trăiesc! // Viața e frumoasă, dar merită trăită.”

Pentru alte povești ascultați zilnic SmartFM, pe frecvența 107,3 FM, și nu uitați: „Într-o țară cât o nucă/Unu' este Marius Tucă!”

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Mass Media

Ultima oră