Nu c-am vrut, dar a trebuit. Mi-am adus aminte cum făceam spiritisim cu prietenele mele, astfel că am zis să-l contactez pe Condrea de pe lumea celalaltă, ca să aflu dacă al lui era trupul ăla răsfirat prin tufişuri.
Aşa că mi-am chemat op prietenă la mine, ne-am aşezat în jurul unei mese rotunde pe care am pus nişte litere de la un joc de-al fiică-mii.
Am luat un pahar pe care l-am întors cu gura în jos şiiiii, să-nceapă dixtracţia!
Mai întîi l-am chemat: “Condrea! Condrea, vino!”
Prietena mea mi-a zis că nu e bine cum îl chem., că s-o las pe ea. Am lăsat-o pe ea:
“Dan Condrea, îţi invoc spiritul!”.
Gizăs!
După ce m-am oprit din rîs, mi-am cerut scuze de la Condrea c-am rîs şi i-am spus că sîntem foarte serioase şi că vrem, odată pentru totdeauna, să elucidăm misterul din jurul morţii lui.
L-am întrebat dacă e aici, la mine-n living. Ne-a zis că da.
Noi ne-am bucurat.
Am făcut cunoştinţă şi el a zis că nu e cazul să ne prezentăm,. pentru că se vede pe noi cum ne cheamă.
Mă rog, aşa o fi Dincolo, îţi scrie pe frunte cum te cheamă.
Ȋn fine.
Mai întîi, logic, l-am întrebat dacă s-a uitat şi el la emisiunile astea care, toate, se jură că elucidează misterul din jurul morţii.
A zis că da, şi că s-a stricat de rîs.
Pe urmă l-am întrebat dacă trupul ăla împrăştiat prin iarbă era al lui.
A zis că da.
Pe urmă l-am întrebat de ce n-are şi o faţă.
A zis că i s-a storcit de parbriz cînd a ricoşat cu maşina-n pom.
Apoi l-am întrebat dacă-i pare rău c-a murit.
A zis că nu, că de ce să-i pară rău, că e mai bine pe Lumea Ailaltă.
Că acolo nu tre să iei maşina ca să ajungi într-un loc, doar te gîndeşti şi gata, eşti în locul ăla.
l-am întrebat dacă s-a cazat bine.
A zis că da, dar că nu-i prea place că e cam înghesuit.
Că el era obişnuit să stea într-o casă mai mare.
L-am sfătuit să cautre un architect, că arhitecţii îl pot ajuta să-şi facă ce casă vrea el, nu asta-i problema.
l-am mai întrebat dacă crede că nevastă-sa a doua o să scape de puşcărie.
A zis că nu crede.
Dacă s-a sinucis.
A zis că nu, nu s-a sinucis, dar că era neatent cînd conducea.
La sfîrşit, l-am întrebat dacă are ceva de comunicat posterităţii.
A zis că nu, n-are, dar că dacă se iveşte ceva o să ne contacteze el pe noi, că se pare c-avem puteri paranormale.
Pe urmă l-am mai întrebat cine crede c-o să iasă la primăria Bucureştiului.
A zis c-o să avem un şoc.
Ne-am uitat una la alta. “Un şoc????”
“Da, un şoc”.
“E de bine sau de rău?”
Nu ne-a mai răspuns.
A zis că-l cheamă pînă undeva.
Frumoasă eschivă, ce să zicem?
