Confesiunile unei prostituate din Districtul Roșu: În meseria asta nu se face atât de mult sex pe cât se crede (FOTO)

01 Apr 2017 | scris de Eveline Păuna
Confesiunile unei prostituate din Districtul Roșu:  În meseria asta nu se face atât de mult sex pe cât se crede (FOTO) Galerie foto (11)

„50 de euro pentru „su.k and fu.kˮ . Este propoziția care testează gradul de libertate (sau de libertinaj) al unei țări. În București, cuvintele acestea te fac să ridici din sprânceană și să apostrofezi rostitorul, pe timp de zi, iar pe timp de noapte se rostesc pe furiș în zone rău-famate. În Amsterdam, sunt principala atracție a turiștilor, care negociază plăceri fără jena de a fi văzuți cu o prostituată.

În Amsterdam, municipalitatea cumpără din ce în ce mai multe vitrine în care, până de curând, stătau prostituate din toate colțurile lumii... mai mult românce și bulgăroaice, ce-i drept, informație unanim confirmată de sondaje, dar chiar și de vânzătoarele de plăceri.

ONG-urile care luptă pentru eradicarea prostituției și pentru salvarea victimelor traficului cu fiinţe umane, susțin această măsură, pe care prostituatele, însă, o contestă. Argumentul suprem al celor care stau în vitrină este acela că, dacă statul ia locul de muncă al unei fete care vrea să practice prostituția, aceasta va ajunge pe stradă și va fi obligată să intre în prostituția ilegală.

Deci, va fi în pericol. Așadar, spun prostituatele, măsura doar acoperă o problemă de etică a acestei societăți despre care se credea că are cea mai deschisă mentalitate europeană, trâmbițată la rang de simbol al orașului - XXX. Și asta pentru că fetele care aleg să se prostitueze în vitrină sunt un fel de... femei de afaceri, care se înregistrează și plătesc taxe la stat, putând să își managerieze singure... cariera.

Din acest motiv, fetele din Districtul Roșu au declarat, în repetate rânduri, că Guvernul este cel mai mare pește. Mai mult decât atât, în Olanda sunt foarte mulți politicieni care laudă modelul nordic, o sursă a poliției dând ca exemplu faptul că Suedia, care interzice prostituția, a avut un singur caz de crimă, iar Olanda – 127. Ceea ce se omite în aceste documente este faptul că raportul din Suedia a fost întocmit în ultimii 15 ani, iar pentru Olanda, în ultimii... 127. Totuși, autoritățile Olandeze au recunoscut că traficul de persoane este în scădere în Amsterdam, numărul plângerilor scăzând de la 124 de persoane, în 2012, la 32, în 2013, deci un procent de 74%.

Însă adevărul despre prostituție este știut doar de cei care sunt dincolo de draperiile roșii ale vitrinelor, fie că sunt prostituate, fie că sunt clienți. mariustuca.ro vă prezintă în exclusivitate opiniile unei prostituate și ale unui client fidel.

Felicia Anna este o prostituată din România, care lucrează în vitrinele Amsterdamului. Are 27 de ani și se prostituează de 4 ani. Ține un blog, behindthelightdistrict.blogspot.nl, unde scrie despre fenomenul prostituției și participă la dezbaterile pe această temă. Clientul... este un blogger care semnează pe un site cu milioane de vizualizări, fiind cel mai cunoscut reper online despre viața de noapte din Amsterdam.

Prostituată: Nicio clipă nu m-am gândit să renunț la jobul ăsta. E prea bine plătit!
■ Eveline Păuna.: În limba română, profesia ta pare mult mai curajoasă decât pronunțată în engleză... „Prostitute” – „prostituată”. Iar acest lucru este, probabil, din cauză că, în România, această meserie este tabu. Ce simți tu, când, la 27 de ani, spui răspicat despre tine că ești prostituată și, mai mult decât atât, ai un blog care își propune să schimbe mentalități despre o lume atât de controversată?
■ Felicia Anna: La început m-am simțit mai stânjenită decât acum. Mi-a fost foarte greu, pentru că sunt foarte mulți cei care nu privesc cu ochi buni meseria aceasta și reacționează pe măsură. Dar, după o vreme, începi să te obișnuiești cu reacțiile oamenilor, să le accepți și, pur și simplu, să nu îți mai pese atât de tare de ce cred oamenii despre ce faci tu. Mulți au o părere proastă despre prostituție, dar acest lucru este doar din cauza faptului că au prejudecăți. Iar acesta este unul dintre motivele pentru care scriu pe blog. Din cauza prejudecăților, oamenii cred că a avea această meserie este un lucru rău, că toate suntem forțate să facem asta. Nu este adevărat! Iar eu încerc să explic acest lucru, pe blog, sperând că, într-o zi, pe blogul meu, cuvântul „prostituțieˮ nu va mai fi atât de controversat pe cât este azi.

■ Povestea ta începe într-o Românie în care nu ți-ai găsit locul din pricină că salariile erau foarte mici. Cum ai ajuns să iei decizia de a pleca la Amsterdam? Știu că a existat un cuplu care ți-a facilitat mutarea acolo... Cum i-ai întâlnit pe oamenii de acolo? Cum s-a întâmplat, concret?
■ Am avut un prieten care cunoștea acest cuplu de ceva vreme. Într-o zi, când i-am menționat că sunt sătulă de țara mea și de situația care este în România – salarii atât de mici în comparație cu cele din alte țări, el mi-a spus despre prostituție și mi-a recomandat acel cuplu, care să mă ajute. M-am gândit la asta un an înainte să iau decizia, și, pentru că salariul meu devenea mai mic pe zi ce trecea, m-am hotărât să fac pasul. I-am contactat pe oamenii aceia și ei mi-au explicat cum avea să decurgă totul și care erau așteptările lor de la mine. După ce am căzut de acord, mi-au aranjat totul – călătoria la Amsterdam, un loc unde să stau, m-au ajutat financiar, m-au ajutat să mă înregistrez în Olanda, făcându-mi propria companie de prostituție. Au făcut tot ce le-am cerut, iar eu le-am plătit totul înapoi, întocmai cum am aranjat. Totul a mers conform planului. Practic, ei au fost agenția mea neoficială și nu m-au ajutat doar să-mi găsesc un job, ci și să reușesc să mă descurc cu tot ce aveam nevoie. În alte domenii de activitate, lucrul acesta ar fi considerat un mare serviciu, dar nu și în prostituție. De multe ori tipul acesta de ajutor este considerat trafic de carte vie de către legea olandeză.

■ Odată ajunsă în Amsterdam cu intenția de a fi în spatele ferestrei, ai avut vreo clipă intenția să renunți? Te-a speriat ceva?
■ Nu, nicio clipă nu m-am gândit să renunț la jobul acesta. E prea bine plătit și oferă prea multă libertate în ceea ce presupune decizia despre când să lucrezi, cât să lucrezi și cum să îți faci treaba. N-aș putea găsi genul acesta de libertate și acest salariu la niciun alt job din lume. Cât despre teamă, am avut ceva emoții la început, dar nu mi-a fost frică. A fost ca oricare altă „primă zi la serviciuˮ, la un nou serviciu – ești puțin reținut pentru că nu știi la ce să te aștepți, cum o să fie. Dar cred că asta este ceva care ni se întâmplă tuturor în prima zi la serviciu, nu este doar în cazul prostituției.

■ Tu de ce ai ales acest domeniu? Banii au fost singurul motiv?
■ Da, banii au fost singurul motiv. Toate fetele care se prostituează o fac doar pentru bani. Oamenii care spun că au jobul ăsta pentru că le place să facă sex, mint. Până la urmă, dacă îți place atât de mult poți să mergi la un club și să faci sex 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Nu trebuie să ai jobul ăsta ca să ai parte de mult sex. Singurul motiv pentru care oamenii care iubesc sexul intră în meseria este cel pe care îl au și cei din cealaltă categorie – se plătește extrem de bine.

■ Înainte de experiența din Amsterdam, ai lucrat și în România ca prostituată?
■ Nu, nu am fost prostituată în România. Am venit la Amsterdam pentru că este legal și sigur. Plătim taxe și impozite, avem protecția poliției. În România era ilegal până anul trecut și puteam fi arestată. Acum nu mai este ilegal în România, dar fetele care fac asta nu au drepturi și niciun fel de protecție. Acesta este motivul pentru care am ales să lucrez în Amsterdam.

■ Poate orice fată să ajungă în faimoasele ferestre din Amsterdam? Se pune problema... compromisurilor pentru a ajunge acolo?
■ Nu, teoretic orice fată cu vârsta peste 18 ani poate să lucreze ca prostituată în Olanda. Unele orașe cer limita de vârstă de 21 de ani. Este și cazul Amsterdamului. Pentru a lucra aici ai nevoie de un permis de rezidență, dar din 2014 nici acesta nu mai este necesar pentru cele care vin din România. În plus, trebuie să te înregistrezi ca „persoană autorizatăˮ, lucru ce presupune un impozit de 21%. Dar da, oricine vine aici poate lucra în prostituție, câte vreme o face legal.

■ Cum a fost pregătirea înainte de „prima dată” în vitrină?
■ Nici nu-mi mai amintesc atât de mult de prima dată, de vreme ce au trecut deja cinci ani de atunci. Dar nu-mi amintesc să fi fost foarte diferit de oricare altă zi la serviciu. Tot ceea ce trebuie să faci este să te machezi, să-ți aranjezi părul și să-ți iei haine de schimb. Nu e nevoie de multă pregătire în jobul ăsta.

■ Primul client a bănuit că ești nouă în Amsterdam?
■ Nu, pentru că cei mai mulți clienți din Amsterdam sunt turiști, deci sunt la fel de începători ca tine în domeniu...

■ Faptul că prostituția este legalizată la Amsterdam face ca acest fenomen social să difere esențial de cel din România. Din punctul tău de vedere, cum arată comparația București-Amsterdam, în ceea ce privește domeniul serviciilor sexuale?
■ Da, este o diferență uriașă. În primul rând pentru că aici este legală și ai ajutorul poliției. Dacă vreodată am o problemă, apăs butonul de alarmă din camera de lucru și sunt sigură că poliția va veni. Îți imaginezi poliția protejând prostituatele din București și arestând clienții pentu că sunt agresivi, nu din cauza relației prostituată-client?! În al doilea rând, a fi prostituată în România este un lucru pe care opinia publică nu îl acceptă. În România, dacă se află că ești prostituată, ai o mare problemă! În timp ce aici, e mai mult sau mai puțin o problemă, de vreme ce e o treabă legală. Deci ai mai multe drepturi și nu ești victimă a discriminării. Însă în termenii serviciilor sexuale nu am de unde să știu, de vreme ce nu am lucrat și în România, ca să pot compara.

■ Am citit niște statistici care spuneau că, de fapt, un procent foarte mic al bărbaților care intră în spatele ferestrelor ajung la sex. Majoritatea caută doar o persoană care să le asculte problemele din cuplu, plătesc pentru masaj sau, pur și simplu pentru a-și impresiona prietenii. Care este adevărul, privit de dincolo de fereastră?
■ E adevărat. În meseria asta nu se face atât de mult sex pe cât se crede! Mulți bărbați intră la noi pentru alte lucruri. Unii vor doar să vorbească, unii vor masaj și, da, sunt destui și cei care vor să-și impresioneze prietenii lăsați afară. Jobul ăsta este mai mult despre a avea parte de atenție din partea unei femei, decât de sex. Bineînțeles că sunt și clienți care vin cu intenția clară de avea sex, dar uneori nu reușesc din cauza stresului de a se afla pentru prima dată la o prostituată, sau din cauză că beau peste măsură sau fumează prea multă iarbă. Jobul ăsta, de departe, nu este doar despre sex. Cred că 30% dintre clienții mei au parte, de fapt, de sex.

■ Plimbându-mă prin Amsterdam am putut vedea tot felul de reacții din partea oamenilor care vă privesc. Cum vedeți voi lumea, din vitrina care vă expune?
■ Eu n-am nimic împotrivă dacă oamenii vor să viziteze Districtul Roșu din Amsterdam. Înțeleg că, parțial, este o atracție turistică, dar toată lumea știe ce găsești aici, deci dacă oamenilor nu le place ce văd, să nu vină aici să ne deranjeze cu privirile lor dezaprobatoare.

■ Cum are loc negocierea cu un client?
■ Dacă văd un client de care sunt interesată îi deschid ușa și îl las să intre. Nu este adevărat că prostituatele trebuie să facă sex cu oricine vine la ele, au dreptul să își aleagă clienții. Clienții ne întreabă care sunt tarifele pentru servicii și pentru lucrurile care îi interesează în plus, iar noi le răspundem. În general nu este nevoie de multă negociere, e pe principiul „dacă-ți convine bine, dacă nu-nuˮ.

■ Pot intra mai mulți clienti odată? Sunt primiți doar bărbații sau și femeile?
■ Oficial, patronii de ferestre care închiriază prostituatelor camerele de lucru nu permit decât accesul unui singur client. Este pentru siguranta prostituatei – în cazul în care ar intra mai mulți, ar putea-o imobiliza ușor și ea ar fi în pericol. Dar unele fete acceptă să primească mai mulți bărbați în același timp. Și femeile sunt binevenite, deși nu toate prostituatele le vor primi. Eu, de exemplu, nu primesc, dar sunt alte fete care o fac. Treaba asta chiar depinde de fata respectiva și de ce este dispusa să facă.

■ De ce nu există și bărbați în vitrină, pentru doamne?
■ Cei din Amsterdam au făcut un test, acum câțiva ani. Dar, din câte am auzit, presiunea mentală pur și simplu era prea mare pentru acei bărbați. Pur și simplu nu au suportat presiunea psihică și privirile iscoditoare ale oamenilor. Cred că treaba asta le demonstrează femeilor că ele au puterea mentală de a face jobul ăsta.

■ Este adevărat că fiecare fată își manageriază singură veniturile? Adică plătește o chirie studiourilor pentru fereastra pe care o ocupă?
■ Da, de fapt deținătorul ferestrei pe care o închiriezi nu te lasă să aduci bărbați cu tine, la serviciu. În afară de clienți. E un loc doar al fetelor. Când mergi la muncă, întâi treci pe la biroul central, să plătești chiria pentru seara respectivă. Se acceptă doar cash, iar după ce plătești primești cheia camerei, pe care trebuie să o returnezi la sfârșitul turei.

■ Ce se întâmplă dacă un client își dă seama că prostituata respectivă este victimă a traficului de persoane?
■ Clienții pot face denunț la poliție, chiar în mod anonim. Iar acest lucru a fost promovat intensiv de către Guvern, prin multe campanii. Ultima dintre acestea, care a rulat timp de doi ani, a notat 392 de apeluri, dintre care doar 7% s-au concretizat în arestări. 61% dintre aceste apeluri erau făcute de către cei care lucrau în prostituția ilegală. Iar treaba asta demonstrează că, atunci când este cazul, clienții raportează mult, dar rareori se demonstrează a fi un caz de trafic uman și majoritatea sunt în cazul prostituției ilegale.

■ De ce sunt acum atât de multe ferestre goale și spații închise, dezafectate?
■ Ei bine, o parte dintre acele ferestre au fost cumpărate de către municipalitate, care susține că, astfel, luptă împotriva traficului uman. Eu nu văd cum fapul că le lași pe aceste femei fără loc de muncă poate să salveze victime. Dar depinde și de momentul zilei. Pe lumină multe ferestre sunt goale pentru că fetele nu fac mulți bani în timpul zilei. Seara se fac cei mai mulți bani, și de aceea fetele aleg să lucreze atunci. Camerele goale arată că acea încăpere a fost închiriată, iar fata se află în timpul ei liber sau în vacanță.

■ De la ce sumă încep negocierile în Districtul Roșu?
■ În Districtul Roșu prețul minim este de 50 de euro, pentru pachetul de bază, de 15 minute. Clientul poate să cumpere și alte servicii în plus, contra cost.

■ Câți clienți primești, de regulă, într-o seară?
■ Este greu de spus, de vreme ce totul se schimbă, de la zi la zi. În unele zile nu ai niciun client, în altele ai trei sau patru, în altele poți să ajungi la douăzeci.

■ În cazul în care clientul este nemulțumit, i se restituie banii?
■ Nu, în Districtul Roșu banii nu se returnează.

■ Tariful se măsoară în intensitatea serviciilor prestate sau în timpul alocat?
■ În amândouă. Dacă un client vrea mai mult decât pachetul de bază, trebuie să plătească mai mult, dacă vrea mai mult timp, de asemenea. Cât de mult... asta depinde de fiecare fată.

■ Cum alegi clienții astfel încât să nu fie nevoie să se ajungă la butonul de alarmă? Ai trăit vreodată ceva periculos din acest punct de vedere?
■ Asta înveți cu timpul. Jobul ăsta te face să poți să citești oamenii foarte bine. De îndată ce capeți experiență poți să-ți dai seama dintr-o privire pe cine poți să primești și pe cine nu trebuie să lași să intre. Dar și cine este dispus să cheltuiască o grămadă de bani! O singură dată am fost într-o situație periculoasă. Am avut un client care, la prima vedere, nu părea a avea ceva nepotrivit. Apoi, dintr-odată, a început să mă strângă de gât. Mi-a dat drumul după o vreme, dar, pentru o clipă, am crezul că ăla mi-e sfârșitul. S-a demonstrat că a cumpărat niștre droguri ciudate de pe stradă, care l-au făcut să-și piardă mințile. De îndată ce și-a venit în simțire, mi-a dat drumul. Și-a cerut scuze de nu știu câte ori, am simțit că îi pare cu adevărat rău, apoi s-a speriat și a fugit pe stradă în chiloți, cu hainele în mână.

■ Drogurile sunt legale la Amsterdam. Le luați, pentru a avea parte de mai multă distracție?
■ Nu, nu fac jobul ăsta de distracție, ci pentru bani. Mă întreb dacă o secretară e întrebată vreodată dacă e la job pentru distracție. Nu, prostituția este un serviciu, la fel ca oricare altul, iar majoritatea oamenilor lucrează pentru bani. Nu am luat niciodată droguri și, sincer, nu sunt foarte multe fetele care se droghează în timpul serviciului. Trebuie să îți asumi că, dacă ai acest job, vor fi mulți cei care te vor privi în vitrină. Dacă te prostituezi și iei și droguri, cu toți oamenii ăia holbându-se, ajungi la paranoia. Nu e un lucru înțelept!

■ Se spune că, în Districtul Roșu, cele mai multe fete sunt românce. Așa este?
■ Este greu de spus, de vreme ce sunt cam la fel de multe bulgăroaice și românce. Dar este cert că majoritatea fetelor care se prostituează aici sunt românce și bulgăroaice. Aș spune că procentul este cam de 65%.

CREDIT FOTO: Marina Constantinoiu, miscareaderezistenta.ro

_________________________________

Citiți continuarea interviului: 

Confesiunile unei prostituate din Districtul Roșu. Cel mai ciudat client pe care l-am avut...

_________________________________

Ce mai puteți citi pe miscareaderezistenta.ro:

Misterul din mormântul lui Tutankamon. Anunț de ultimă oră făcut de ministrul egiptean pentru antichități (VIDEO)

PRO sau CONTRA vaccinării copiilor? Ce le pregăteşte Ministerul Sănătăţii părinţilor care refuză

ATENȚIE! NOI REGULI în aviație. Ce nu mai ai voie să transporți în bagajul de cală

În atenția celor bolnavi de cancer. Medicul clujean, Dan Nicolau, tratează cu succes metastaze la plămâni

MINUNEA ascunsă a României! Acest loc este UNIC ÎN LUME, dar puțini știu de existența lui (VIDEO)

 

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Interviuri

Ultima oră