"Am intrat în politică pentru că m-am enervat"

02 Mai 2010

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, vorbeşte pentru prima dată, într-un interviu acordat lui Marius Tucă, despre relaţia cu mama sa, despre experienţa de tânăr profesor navetist la Soleşti, despre naşterea sa ca politician din ceaţa zilei de 29 ianuarie 1990.

● Marius Tucă: Domnule preşedinte, v-aţi pregătit pentru interviul ăsta sau aţi venit relaxat?
● Crin Antonescu:
Nici nu m-am pregătit, dar nici n-am venit relaxat.

● Marius Tucă: Vă fac o promisiune de la început, că va fi cel mai greu interviu pe care l-aţi dat vreodată, dar şi cel mai bun.
● Crin Antonescu:
Să vă ajute Dumnezeu!

● Marius Tucă: Şi pe dumneavoastră! Aţi fost crescut doar de tatăl dumneavoastră, pentru că părinţii s-au despărţit când aveaţi 3 ani...
● Crin Antonescu:
Da. De tată ca titular. Au mai dat o mână de ajutor şi vreo două mătuşi şi sora tatălui meu, care era şi naşa mea de botez, un uşor substitut de mamă.

● Marius Tucă: A fost greu să creşteţi fără mamă?
● Crin Antonescu:
Da, dar mi-am dat seama foarte târziu. La momentul respectiv n-am resimţit ca pe-o grozăvie asta. Copiii au o uriaşă capacitate de adaptare.

● Marius Tucă: Când aţi simţit că v-a lipsit mama şi că ar fi fost bine ca mama să fie lângă dumneavoastră?
● Crin Antonescu:
Cred că acum vreo zece ani, nu mai devreme.

● Marius Tucă: Deci foarte târziu, pe la 40 de ani...
● Crin Antonescu:
Foarte târziu, da, când am înţeles că multe lucruri din simţămintele, atitudinea şi comportamentul meu au această limită. Foarte târziu.

● Marius Tucă: Aţi avut o discuţie cu ea după atâta timp, să lămuriţi lucrurile astea?
● Crin Antonescu:
Da... avem relaţii normale de multă vreme...

● Marius Tucă: Nu e vorba de relaţii, vă întreb dacă i-aţi spus lucruri pe care nu i le-aţi spus niciodată până atunci şi aţi fi vrut să i le spuneţi, lucruri pe care fiecare dintre noi vrea să le spună părinţilor, fiindcă n-a apucat, fie că era vorba de adolescenţă sau...
● Crin Antonescu:
N-am avut pe subiectul acesta o discuţie profundă, probabil din cauza mea, care am evitat-o mereu. Eu n-am nici un resentiment faţă de mama mea, dimpotrivă, am compasiune pentru că suferinţa ei a fost incomparabil mai mare decât a mea, dar probabil că un instinct de conservare de un anumit fel m-a făcut să evit o discuţie foarte profundă, care s-ar putea să nici nu fie foarte relevantă.

● Marius Tucă: Dar nu puteţi să spuneţi c-o iubiţi...
● Crin Antonescu:
... Domn'e, eu sunt un om care iubeşte multă lume...

● Marius Tucă: Nu, aici e vorba de mama, nu e vorba de multă lume.
● Crin Antonescu:
Ţin la ea şi e, cum să spun?, o persoană apropiată, chiar dacă o văd foarte rar. Dar nu e, şi probabil nu va mai apuca să fie, o relaţie naturală, completă, fiu-mamă.

● Marius Tucă: Dar cine a ţinut locul mamei dumneavoastră?
● Crin Antonescu:
Pesemne că nimeni. Nu cred că locul unei mame poate fi ţinut de altcineva.

● Marius Tucă: Da... Trecând peste episodul ăsta, care cred că defineşte cumva personalitatea dumneavoastră...
● Crin Antonescu:
Nu ştiu dacă o defineşte, dar cred că o influenţează.

● Marius Tucă: ... Chiar dacă mama dumneavoastră a lipsit, cred că asta v-a întărit într-un fel. Aţi primit un post de profesor într-un sat vasluian, comuna Soleşti.
● Crin Antonescu:
Da.

● Marius Tucă: Spuneţi-mi care a fost cea mai importantă învăţătură pe care le-aţi transmis-o copiilor de acolo. Câţi ani aveaţi când aţi fost trimis acolo?
● Crin Antonescu
: 24-25 de ani. Mi-e greu să aleg, nu ştiu ce le-am transmis cu adevărat. Eu am încercat...

● Marius Tucă: Ce aţi reuşit, sau ce aţi simţit?...
● Crin Antonescu:
Acolo constatai mai întâi de toate izolarea. Puţini copii ştiau că există oraşul Bucureşti.

● Marius Tucă: Ceauşescu...
● Crin Antonescu:
Nu, Ceauşescu nu avea nici tablou în şcoală, satul era atât de izolat încât nu exista tabloul lui Ceauşescu în şcoală, ceea ce sigur că nu mă deranja...

● Marius Tucă: Asta a fost o remarcă politică.
● Crin Antonescu:
Copiii nu aveau foarte mult contact cu ce era dincolo de orizontul satului. Cei mai mulţi nu-şi aveau părinţii acolo, părinţii erau plecaţi la muncă în Constanţa, Braşov, ei stăteau pe la bunici şi eu am încercat să le transmit ideea că există şi altceva şi că fiecare are o şansă, trebuie să încerce.

● Marius Tucă: Locuiaţi acolo, în comună?
● Crin Antonescu:
Făceam o navetă săptămânală.

● Marius Tucă: Cum era? Eraţi izolat de lume? Plecaseţi dintr-un oraş, care era sentimentul dumneavoastră într-o localitate atât de izolată şi de săracă?
● Crin Antonescu:
Nu mă deranja foarte mult, sărăcia era relativă pentru că, până la urmă, o bucată de pâine, mai precis mămăligă, o găseai. Nişte ouă, alte lucruri.

● Marius Tucă: Vă aduceau copiii ouă, găini, sticle de vin?
● Crin Antonescu:
Nu, copiii nu aduceau, iar sticle de vin nu puteai să găseşti, pentru că vinul, ca şi pâinea, era o raritate... împărtăşanie! Mămăliga şi ţuica erau mai răspândite. Dar eu am luat partea bună a lucrurilor. Am acest talent.

● Marius Tucă: Ce aţi învăţat dumneavoastră din această experienţă, ce aţi învăţat de la copiii aceia?
● Crin Antonescu:
Am învăţat că poţi să fii fericit, că poţi să trăieşti din plin cu foarte puţine lucruri materiale la îndemână. Am învăţat eu, care nu sunt un mare iubitor de natură, să gust peisajele. Că dacă trebuie să mergi 7 kilometri până dai de primul mijloc de transport în comun, le guşti, şi erau chiar foarte frumoase. Şi că, probabil, a fost prima mea experienţă de felul acesta, că inteligenţa n-are nimic de a face cu informaţia. Există inteligenţă cu oricât de puţină informaţie. Am văzut acolo copii care nu ştiau că există tren, nu văzuseră tren, nu ştiau care e capitala ţării, dar care erau deosebit de inteligenţi. Şi după aceea că, de asemenea, bunătatea, ca şi inteligenţa, bunătatea sufletească este răspândită independent de strategiile dezvoltării.

● Marius Tucă: Care a fost prima lecţie pe care le-aţi predat-o? Mai ţineţi minte?
● Crin Antonescu:
Am vorbit tot timpul acolo mai puţin despre istorie sau despre ce mai predam noi, pentru că oricum condiţiile erau speciale - se predau simultan a cincea cu a opta într-o clasă, a şasea cu a şaptea - şi mai mult despre lucruri simple, de viaţă. Că e o ţară, că există Moldova...

● Marius Tucă: Dar departe de a fi o lecţie clasică de istorie...
● Crin Antonescu:
Păi nu, că nu erai nebun să vorbeşti despre Cezar când ei nu ştiau că există... Dar poţi oricând să înveţi ceva pe oricine.

● Marius Tucă: Şi care era sentimentul când v-aţi văzut acolo izolat, ca profesor tânăr, la 24 de ani? Vi s-a părut că soarta, viaţa au fost nedreapte cu dumneavoastră?
● Crin Antonescu: Nu, nici un moment. V-am spus că eu am un talent de a lua partea plină a paharului chiar când e o picătură şi paharul e cam găleată. În prima seară când am înnoptat eu acolo...

● Marius Tucă: Era vară, era frig?
● Crin Antonescu:
Nu, era septembrie mai târziu şi era destul de rece. Exista un imobil, o casă, care fusese dispensar în perioada interbelică şi grădiniţă până cu vreo şase ani înainte de a ajunge eu acolo. Deci de şase-şapte ani era părăsită. Avea înăuntru un pat, o sobă. Ţin minte că o femeie foarte de treabă, care era directoarea şcolii, mi-a trimis nişte copii cu nişte lemne şi am făcut un foc. Dar într-o teracotă neîncălzită de şapte ani era ceva mai greu. Dar problema era alta. Eu stăteam liniştit şi citeam, citeam "Numele trandafirului", Umberto Eco, până s-a stins lumina. E, când s-a stins lumina, m-am dus la primul vecin să cer nişte lumânări. Primul vecin era chiar preotul, care se afla disciplinar trimis acolo, şi mi-a dat lumânări. Dar nu mi s-a părut în nici un caz o pedeapsă, ci doar o experienţă interesantă. Lumina se stingea şi la oraş.

● Marius Tucă: Aţi spus mai devreme, m-a făcut să tresar, că nu sunteţi un iubitor de natură.
● Crin Antonescu:
Nu, mie îmi plac mulţimile, stadioanele, străzile.

● Marius Tucă: Perfect pentru un politician care vrea să ajungă preşedinte!
● Crin Antonescu:
Cred că e singurul lucru din structura mea care se potriveşte cu sportul ăsta.

● Marius Tucă: În campania electorală prin coclauri, pe la ţară, care era sentimentul? Nu era oraş, nu erau mulţimi, oameni puţini...
● Crin Antonescu:
O campanie electorală nu-ţi permite de fapt să intri în contact cu oamenii.

● Marius Tucă: Nu? E foarte interesant ce spuneţi.
● Crin Antonescu:
Pe fond. Într-o campanie electorală oamenii vin fie pentru că îţi sunt susţinători, fie de curiozitate, fie trec pe acolo... N-ai timp şi nu există nici din partea lor în mod real interesul acesta, în afară de câţiva care îţi povestesc nişte necazuri. E un fel de ritual. Dai mâna, zici o glumă.

● Marius Tucă: Nu vă place asta, nu vi se potriveşte.
● Crin Antonescu:
Îmi plac grupurile mari şi să mişun printre ele, da. Dar n-am să confund niciodată o campanie electorală cu comunicarea adevărată, campania asta aplicată de care vorbim, directă, fizică.
● Marius Tucă: Spuneţi-mi până la urmă ce-a căutat un profesor de istorie în politică? Cum a fost pasul, cum aţi simţit că trebuie să faceţi asta?
● Crin Antonescu:
M-am enervat!

● Marius Tucă: E un motiv foarte bun ca să faci ceva.
● Crin Antonescu:
Păi asta e motivul pentru care fac politică până acum. Ştiu că nu e de ajuns. Probabil că locul meu n-ar fi fost nicidecum aici, acuma e.

● Marius Tucă: Ce v-a enervat atunci, Ion Iliescu?
● Crin Antonescu:
Păi în primele luni după decembrie 1989, nici prin cap nu mi-a dat să fac politică. Să fac politică în sensul de a intra într-un partid şi mai puţin să candidez.

● Marius Tucă: Eraţi muzeograf.
● Crin Antonescu:
Eram muzeograf, da. Apoi în 1990, am dat concurs şi am revenit la catedră. Preferam catedra muzeului. În 28 ianuarie, am venit în Bucureşti, ca mulţi alţi oameni din ţară, la chemarea partidelor istorice. 28 ianuarie este una din cele mai intense zile din viaţa mea politică, o ţin minte.

● Marius Tucă: Intraserăţi deja în PNL?
● Crin Antonescu:
Nu, nicidecum.

● Marius Tucă: A fost ziua cu mitingul celebru al Opoziţiei
● Crin Antonescu:
A fost ziua în care Televiziunea Română a anunţat că e ceaţă.

● Marius Tucă: V-aţi născut în politică dintr-o ceaţă.
● Crin Antonescu:
În 29 ianuarie am văzut ceea ce am putea numi prima mineriadă, la figurat, pentru că nu era cu mineri, era cu IMGB. Şi mi-am dat seama că totuşi partidele astea, care sunt atât de puternic rejectate de tot ceea ce însemna nu doar sistemul de putere încropit, ci şi opinia publică, au nevoie şi de oameni. Pentru că, s-o spunem foarte clar, chiar şi mineriadele din iunie încă s-au petrecut pe fondul unui suport popular pentru aşa ceva. Deci până la urmă am zis, cu un grup de prieteni: hai să ne înscriem!

● Marius Tucă: V-aţi întors la Tulcea sau v-aţi înscris la Bucureşti?
● Crin Antonescu:
Ne-am înscris în Bucureşti.

● Marius Tucă: Câţi bani aţi dat?
● Crin Antonescu:
Ei, bani!

● Marius Tucă: Păi ce aţi făcut? V-aţi dus la sediul partidului...
● Crin Antonescu:
Ne-am dus la sediul partidului, care era semidevastat, cu geamurile sparte. Acolo era Nicu Ionescu, Dumnezeu să-l ierte! Nu eram singurii care am avut această reacţie, eram foarte mulţi oameni, în general tineri, care se înscriau. I-am spus de unde suntem, eram un grup de vreo trei-patru oameni, toţi din Tulcea. Şi el ne-a zis: bun, care eşti, hai! Eu vorbisem primul şi el voia să-mi dea "însemnele puterii", să fiu şef de filială. Eu m-am speriat când am auzit lucrul ăsta şi i-am spus o prostie, şi anume că sunt prea tânăr. Omul s-a uitat lung la mine şi m-a întrebat câţi ani am. Eu aveam aproape 30. Mi-a spus, dându-mă aşa, deoparte, ca să nu mai piardă vremea cu mine, mi-a spus: eu la 30 de ani eram deja de patru ani în puşcărie. Hai, altul care vrea să facă treabă! Mai era un inginer din Tulcea care se înscrisese.

● Marius Tucă: Şi din cei patru...
● Crin Antonescu:
Apoi ne-am dus la Tulcea să căutăm preşedinte de partid.

● Marius Tucă: Şi din cei patru câţi mai fac politică?
● Crin Antonescu:
De ce nu întrebaţi câţi mai sunt în ţară?

● Marius Tucă: Câţi aţi mai rămas ?
● Crin Antonescu: Doi, am mai răms doi. Un procent bun din ăia patru.

● Marius Tucă: Acesta a fost începutul. V-am spus mai devreme că v-aţi născut din ceaţa zilei acelui ianuarie. Nu vă place asta?
● Crin Antonescu:
Ba da, din toată ceaţa asta care e în România. A persistat.

● Marius Tucă: Practic acesta a fost primul moment în care aţi vrut să faceţi politică.
● Crin Antonescu:
Primul moment în care am vrut să fac politică într-un partid, pentru că interesul era major.

● Marius Tucă: De ce PNL şi nu PNŢCD.
● Crin Antonescu:
Hm, bună întrebare. Pur şi simplu, cred, pe un criteriu de generaţie. Cu tot respectul şi cu toată simpatia, erau prea bătrâni.

● Marius Tucă: Cine vă fermecase la PNL, Radu Câmpeanu...?
● Crin Antonescu:
Apariţia lui Radu Câmpeanu a fost o revelaţie pentru mulţi, şi pentru mine, pentru că Radu Câmpeanu era un tip nou de personaj. El venea cu o forţă, cu o vigoare suplimentară şi întrupa un mit interbelic.

● Marius Tucă: De la atitudine la felul în care arăta...
● Crin Antonescu:
De la felul în care arăta, de la voce... Eu consider că Radu Câmpeanu avea nişte date exterioare, modul de a vorbi, timbrul vocii, atitudinea pe care nu le-a mai avut nici un politician român de atunci. Ne-a impresionat pe toţi.

● Marius Tucă: Deci a fost importantă şi apariţia lui Radu Câmpeanu pentru înscrierea în PNL?
● Crin Antonescu:
În plus, termenul de liberal, pentru cei care doreau schimbare, a sunat întotdeauna foarte apetisant.

● Marius Tucă: Cataramă ce făcea pe vremea aia? Cu mobila cred...
● Crin Antonescu:
Nu ştiu, eu pe Cataramă l-am cunoscut direct destul de târziu, prin '95. Corneliu Coposu nu cred că era un politician ideal. Nici pe departe. Dar Corneliu Coposu avea poate singurul lucru remarcabil în politica românească din 1990 încoace: capacitatea de a spune că e albă sau neagră şi de a proceda în consecinţă. Cu costurile de rigoare.

● Marius Tucă: Acesta a fost primul pas şi cel mai important. V-aţi întors la Tulcea şi ce aţi făcut? Aţi căutat preşedinte de partid?
● Crin Antonescu:
O dată am reuşit să mă las.

● Marius Tucă: Când a fost asta?
● Crin Antonescu:
În '90. Pentru că, după 13-15 iunie, cei doi lideri ai Opoziţiei, Coposu şi Câmpeanu, au avut atitudini foarte diferite. Într-un fel, ambii au avut motive să o facă, dar atitudinile erau diferite. Coposu a spus atunci "Nu mai discut cu Iliescu, cel care e responsabil de cele petrecute", iar Câmpeanu a participat la o recepţie dată de Ion Iliescu. Sunt lucruri anecdotice, dar pentru mintea noastră acestea făceau deciziile. A participat la o recepţie pe care Iliescu a dat-o cu corpul diplomatic şi m-a şocat, apropo de naivitate, faptul că a ciocnit paharul cu Iliescu. E aproape caraghios, dar astea sunt gesturi simbolice. Eu am venit la Bucureşti, eram totuşi preşedinte de organizaţie, ne-am întâlnit la Sala Dales în ziua în care a avut loc marşul cămăşilor albe, pentru Marian Munteanu, şi i-am spus foarte clar lui Câmpeanu: "Domnule preşedinte, s-ar putea să fie bine ce faceţi dumneavoastră, pentru că pesemne aşa e politica, dar dacă e bine ce faceţi dumneavoastră înseamnă că eu n-am nici o treabă cu politica şi am plecat acasă. Dacă nu e bine ce faceţi dumneavoastră, iar am plecat acasă, pentru că nu mă regăsesc". Asta i-am spus-o într-o reuniune foarte largă, unde deja tema era alta, şi anume dezbinarea cu aripa tânără - Patriciu, Horia Rusu, Tăriceanu. Tema asta era colaterală, oamenii de acolo nici nu prea înţelegeau ce voiam eu. Trebuia să fii ori cu Câmpeanu, ori cu Patriciu. Câmpeanu, om foarte echilibrat şi cu experienţă, mi-a zis: "Nu e momentul să discutăm acum, acum suntem în alt context, şi tulburaţi. Bine, pleacă acasă, dar te rog eu vino mâine să stăm de vorbă". Sorin Botez, un om cu totul deosebit, a avut o lungă discuţie în seara respectivă cu mine, l-am ascultat pentru că eram solidari în nemulţumire. A doua zi am discutat cu Radu Câmpeanu şi am plecat din PNL, dar am rămas foarte legat de ceea ce se întâmpla. Atunci m-am apucat, împreună cu alţi doi trei colegi, de ziar şi revenirea în nenorocire a avut loc în '92, precis din cauza lui Stelian Tănase, ca să dau pe cineva vina. De fapt, din cauza mea.

● Marius Tucă: Trebuie să recunosc o anumită consecvenţă la dumneavoastră. Vă trageţi mai mult din Coposu, decât din Câmpeanu, pentru că dacă văd gesturile dumneavoastră de acum seamănă mai mult cu cele ale lui Coposu: nu vreţi să vă duceţi la Cotroceni, la consultările de la Palat. În general, atitudinea dumneavoastră din ultimii ani are rădăcinile în genul de politică pe care o făcea Coposu şi în nici un caz în genul de politică pe care o făcea Radu Câmpeanu.
● Crin Antonescu:
Corneliu Coposu e un personaj foarte interesant pe care noi l-am "rezolvat", cum am făcut-o şi cu alţii, de la Eminescu încoace. După ce omul a murit, l-am izgonit în mit. Corneliu Coposu nu cred că era un politician ideal. Nici pe departe. Dar Corneliu Coposu avea poate singurul lucru remarcabil în politica românească din 1990 încoace: capacitatea de a spune că e albă sau neagră şi de a proceda în consecinţă. Cu costurile de rigoare.

● Marius Tucă: Ei au plătit mult pentru asta.
● Crin Antonescu:
Categoric, dar oamenii au nevoie, dincolo de arta compromisului şi de toate celelalte lucruri necesare ca să construieşti în politică, au nevoie şi de lucruri fundamentale în împrejurări complicate.

● Marius Tucă: Cum vi se părea desemnarea lui Emil Constantinescu drept candidat la Preşedinţie, în locul lui Nicolae Manolescu?
● Crin Antonescu:
Eu nu ştiu detalii, pentru că aceste lucruri s-au discutat la un anumit nivel, la care eu nu aveam acces. Eu îl cunoşteam pe Nicolae Manolescu mult mai bine.

● Marius Tucă: Pentru dumneavoastră a fost o dezamăgire desemnarea lui Emil Constantinescu?
● Crin Antonescu:
Nu, categoric nu. Eu sunt de factură umanistă, am citit cărţi sau articole de-ale lui Nicolae Manolescu.  Pentru mine era un personaj foarte important, ca şi Paler. Emil Constantinescu nu-mi spunea nimic. După părerea mea, Nicolae Manolescu nu avea nici o şansă, în împrejurările acelea cel puţin. Emil Constantinescu a fost cea mai bună variantă pe care au avut-o la dispoziţie atunci şi care s-a şi dovedit câştigătoare. Sigur, ca în România, cu ceva timp mai târziu decât trebuia.

● Marius Tucă: Sigur, putem vorbi şi de mandatul lui, dar altă dată.
● Crin Antonescu:
Aia e altceva.

● Marius Tucă: În '92, de ce v-aţi întors în politică?
● Crin Antonescu:
Pentru că de fapt, psihologic, nu plecasem niciodată şi pentru că pledoaria lui Stelian Tănase pentru ca oameni tineri şi cu apetit politic să intre în această combinaţie. Era momentul în care PNL plecase din Convenţie - o decizie care poate să aibă explicaţii, dar care a fost fundamental greşită pentru PNL. PAC-ul îi ţinea locul. Stelian Tănase m-a sedus în ideea unei construcţii pe termen lung care avea tot o componentă de unificare liberală.

● Marius Tucă: Uitându-vă la ce s-a întâmplat în politică în ultimii 20 de ani, aţi face acelaşi gest dacă v-aţi întoarce la întâlnirea cu Câmpeanu, din ianuarie 1990?
● Crin Antonescu:
Aş face acelaşi gest în ianuarie 90, nu ştiu dacă aş mai face acelaşi gest la întâlnirea cu Stelian Tănase.

● Marius Tucă: Asta e interesant. Spuneţi-mi, cu ochii albaştri... Aţi avut probleme în politică? V-au trădat până acum? Mă uit fix în ochii dumneavoastră albaştri. Şi am să vă spun de ce am pus această întrebare...
● Crin Antonescu:
Nu, n-am avut probleme

● Marius Tucă: Acum, în campanie, foarte mulţi oameni mi-au zis că dumneavoastră aveţi o problemă de credibilitate cu aceşti ochi. Lumea se uită în ochii dumneavoastră şi se pierde acolo, se risipeşte. Aveţi ochii unui huskey. Nu v-a spus nimeni asta până acum?
● Crin Antonescu:
Ba da.

● Marius Tucă: Şi nu au dreptate?
● Crin Antonescu:
Nu pot să-mi dau seama. Eu îmi fac treaba cu ei, mulţumesc lui Dumnezeu! Văd.

● Marius Tucă: Dar n-aţi avut senzaţia că pierdeţi din cauza ochilor albaştri-cenuşii?
● Crin Antonescu:
În politică nu ştii niciodată exact, sau nu ştiu eu, două lucruri: cine şi de ce te iubeşte, cine şi de ce te urăşte. Şi ăsta este un sentiment foarte apăsător pentru mine. Sunt oameni pe care nu îi cunoşti. Doi: nu ştii de ce exact ai pierdut sau ai câştigat nişte lucruri. S-ar putea ca aspecte de fizionomie să joace un rol foarte important.

● Marius Tucă: Şi cu fetele? Aţi avut succes, bănuiesc. Eu am fost întotdeauna gelos pe băieţii cu ochii albaştri din generaţia mea. Cel mai tare mă enervau ăştia cu ochii albaştri.
● Crin Antonescu:
E greu să spun. Probabil că ochii au jucat un rol important. Întotdeauna în aceste relaţii ochii joacă un rol important.

● Marius Tucă: L-aţi dominat pe Traian Băsescu în campania electorală...
● Crin Antonescu: N-aş spune asta. Cred că l-am încurcat cumva, şi asta dintr-un singur motiv...

● Marius Tucă: Nu numai că l-aţi dominat, dar eu l-am văzut pentru prima dată pe Traian Băsescu că nu e Traian Băsescu. Era umbra a ceea ce fusese: sigur pe sine, în ofensivă. În faţa dumneavoastră părea un candidat oarecare. Cu toate că l-aţi dominat şi aţi câştigat orice întâlnire cu el, nu l-aţi putut învinge. De ce?
● Crin Antonescu
: Problema, din punct de vedere politic, este de ce nu l-am putut învinge pe Mircea Geoană. Asta e mai semnificativ, pentru că pe Traian Băsescu l-aş fi învins în turul doi.

● Marius Tucă: Miza dumneavoastră a fost greşită, atunci când l-aţi atacat pe Mircea Geoană. Nu aveaţi nici o treabă cu el.
● Crin Antonescu:
Eu l-am atacat din considerente tactice şi nu doar atât. Am încercat să conturez această candidatură nu doar împotriva deţinătorului titlului, ci împotriva unui sistem.

● Marius Tucă: Dar dumneavoastră n-aţi avut tactică.
● Crin Antonescu:
Mă rog, poate am folosit un cuvânt greşit.

● Marius Tucă: Dumneavoastră aţi fost atât de sigur pe ceea ce doriţi, pe ceea ce vreţi, pe sinceritatea discursului dumneavoastră încât n-aţi avut nevoie de tactică.  
● Crin Antonescu:
Dicolo de faptul că Mircea Geoană e un om rezonabil şi cu care am avut o relaţie civilizată mereu, nu numai între tururi, sinceritatea îmi arăta foarte clar că Mircea Geoană şi Traian Băsescu sunt din aceeaşi lume. Şi candidatura mea era împotriva acelei lumi.

● Marius Tucă: Şi dumneavoastră sunteţi din aceeaşi lume.
● Crin Antonescu:
Circul prin ea. E o diferenţă.

● Marius Tucă:  Circulaţi? Asta sună bine. Deci nu faceţi parte din această lume, ci doar circulaţi prin ea.
● Crin Antonescu: Da, nu o spun bătându-mă cu pumnul în piept, pentru că asta este, probabil, o vulnerabilitate. Probabil de asta, dacă mi-ar mai veni prin cap să candidez vreodată, probabil că ar exista şanse foarte puţine să câştig.

● Marius Tucă: Nu puteţi să câştigaţi alegerile prezidenţiale dacă sunteţi doar un pieton în lumea asta. Trebuie să faceţi parte din ea cu bune şi cu rele ca să câştigaţi.
● Crin Antonescu:
Poate ţin mai mult, în regim strict personal, la condiţia de pieton, decât la condiţia de preşedinte.

● Marius Tucă:  De ce? Aveţi 20 de ani de experienţă în politică şi renunţaţi la toţi aceşti 20 de ani ca să vă simţiţi mai bine acasă, cu familia şi copilul? Rar am văzut un om atât de tânăr şi cu şanse atât de mari de câştig să vrea să enunţe măcar ideea de a renunţa.
● Crin Antonescu:
Eu nu vorbesc despre renunţare, ci despre faptul că ţinta mea în viaţa asta nu e nicidecum să fiu preşedintele unei ţări, fie ea şi ţara mea. Eu ţin la elementele de identitate mai mult decât la succesul politic. Fac această afirmaţie conştient că ea este revoltătoare, nu numai pentru colegii mei din politică, dar chiar şi pentru susţinători. Am constatat, chiar în cursul acestei campanii, un lucru foarte interesant: marele public nu simpatizează lumea politicii, regulile ei, dar pe de altă parte vine un moment în care marele public îţi cere doar să câştigi. Nu contează cum, nu mai au importanţă mijloacele. Şi e logic să se întâmple asta.

● Marius Tucă: Nu cred în teoria asta, eu nu v-aş fi cerut să fiţi preşedinte călcând peste cadavre sau secând apele. În momentul în care cineva îşi doreşte ca alesul să fie ăla pe care îl vrea el, nu se gândeşte la lucrurile astea. De unde aţi scos asta?
● Crin Antonescu:
Din discuţii cu foarte mulţi oameni. Dacă dumneavoastră nu doreaţi asta, foarte bine.

● Marius Tucă: Oameni politicieni?
● Crin Antonescu:
Nu, oameni preocupaţi de politică, interesaţi.

● Marius Tucă: Ştiţi cine v-a votat la alegerile astea? Ştiţi că v-au votat foarte mulţi tineri?
● Crin Antonescu:
Nu foarte mulţi, dar semnificativ de mulţi. Peste aşteptările mele.

● Marius Tucă:  Păi, şi dumneavoastră vreţi să renunţaţi la lucrurile astea pentru a vă păstra identitatea. Vi se pare că Traian Băsescu nu şi-a păstrat identitatea?
● Crin Antonescu:
A, ba da, dar avem identităţi diferite.

● Marius Tucă: Vreau să înţeleg care este mecanismul unei afirmaţii de genul că dumneavoastră nu riscaţi să deveniţi preşedinte în ideea că v-aţi putea pierde identitatea.
● Crin Antonescu:
Eu n-am spus că renunţ...

● Marius Tucă: Sau că mai bine rămâneţi cu identitatea dumneavoastră decât să ajungeţi preşedinte.
● Crin Antonescu:
Da. Asta am spus. Adică nu doresc să ajung  preşedinte cu orice preţ.

● Marius Tucă: Dar cum vreţi să ajungeţi preşedinte?
● Crin Antonescu:
Aşa cum sunt, dacă se poate. Dacă nu... De altfel, duceţi discuţia într-o zonă inactuală. Eu înţeleg foarte bine mecanismul psihologic. De a doua zi după ce Traian Băsescu a câştigat un nou mandat, foarte mulţi dintre oamenii care nu îl mai doreau pe Traian Băsescu acolo unde e au început să vorbească despre următoarele alegeri prezidenţiale, de parcă ele ar fi atât de aproape, de parcă ele ar avea aceeaşi miză pe care ele le-au avut în 2009.

● Marius Tucă: Da, sunt foarte aproape. Da, au aceeaşi miză.
● Crin Antonescu:
Nu. Cu faptul că pot fi, la figurat, foarte aproape pot fi de acord, dar...

● Marius Tucă: Cum au trecut cei cinci ani?
● Crin Antonescu:
Greu.

● Marius Tucă: Greu, luată zi cu zi, dar uitându-vă în urmă, au trecut ca o noapte. Sigur, plină de violuri şi perversiuni.
● Crin Antonescu
: Eu sunt acord că o candidatură se pregăteşte din timp, se pregăteşte cu migală, însă...

● Marius Tucă: Să nu-mi spuneţi că nu mai candidaţi?
● Crin Antonescu:
Păi de ce să nu vă spun. Nu vă spun că nu voi candida, dar nici nu vă spun că voi candida. Nu e de actualitate chestiunea asta.

● Marius Tucă: Dumneavoastră care spuneţi lucrurilor pe nume, dumneavoastră, care chiar aţi sărit calul pentru a susţine ceea ce credeaţi, îmi spuneţi, în anul de graţie 2010, că nu e de actualitate. Dar ce e de actualitate? Moartea? Ştiu că în mintea dumneavoastră aveţi răspunsul despre ce veţi face, numai că nu vreţi să-l daţi. Sunteţi un om politic când spuneţi asta. Spuneţi da sau nu. Daţi-mi mie un singur răspuns franc şi voi fi mulţumit, n-o să vă mai întreb niciodată.
● Crin Antonescu:
Ca şi cum răspunsurile pe care vi le-am dat până acum au fost ipocrite.

● Marius Tucă: Nu ipocrite, dar au fost elegante, diplomate, numai că nu spuneţi exact ce credeţi.
● Crin Antonescu:
Eu mi-aş dori foarte mult să răspund la orice întrebare prin da sau nu. Mor de dragul lui Iohannis, care reuşeşte performanţa asta. Dar sunt întrebări la care nu pot răspunde prin da sau nu. Dacă doriţi totuşi să fac o opţiune, v-aş spune că nu mă interesează în orizontul meu de acţiune politică alegerile prezidenţiale din 2014. Mă interesează cum fac cu partidul ăsta, a cărui conducere reprezintă pentru mine o miză şi o obligaţie...

● Marius Tucă: Să nu-mi spuneţi că dumneavoastră conduceţi partidul asta...
● Crin Antonescu:
Să ştiţi că în bună măsură chiar îl conduc. Într-o măsură mai mare decât a fost condus vreodată. Ştiu unde bateţi... şi aveţi şi dumneavoastră ceva dreptate.

● Marius Tucă: Nu vă las cu preşedinţia. Deci, da sau nu?
● Crin Antonescu:
Nu ştiu.

● Marius Tucă: Care au fost sfaturile echipei dumneavoastră pentru candidatura la prezidenţiale?... Două-trei  sfaturi. Ştiţi de ce vă întreb? Haideţi să vă spun, că vă văd un pic îngândurat. Pentru că dvs. sunteţi un candidat care ascultă foarte greu sfaturile staff-ului de campanie şi mai ales pentru că în politică trebuie să susţineţi nişte lucruri în care personal dvs. nu credeţi. Care au fost sfaturile?
● Crin Antonescu:  În primul rând, să lămurim faptul că eu nu am avut deloc o campanie şi o echipă de campanie după regulile artei.

● Marius Tucă: Dar aţi avut câţiva oameni lângă dvs.
● Crin Antonescu:
Am avut o echipă, o improvizaţie din toată  nevoia, dezordonată, fără o linie, fără o tactică

● Marius Tucă: De ce?
● Crin Antonescu:
Nu doresc să dezvolt pentru că eu sunt recunoscător oamenilor care au lucrat cu mine. Nu vreau să-i acuz, nu vreau să-i descalific. Pentru că partidul, structura politică care susţine candidatul nu era pregătită pentru aşa ceva. Asta-i limpede.

● Marius Tucă: Partidul nu, dar puteaţi să luaţi nişte consultanţi străini. De ce nu aţi luat?
● Crin Antonescu:
Nu, pentru consultanţi străini nici nu aveam bani şi sincer să vă spun nici nu cred că...

● Marius Tucă: Pe Dinu de ce l-aţi luat, de ce l-aţi angajat?
● Crin Antonescu:
Pe cine?

● Marius Tucă: Pe Dinu Patriciu.
● Crin Antonescu:
Nu l-am angajat.

● Marius Tucă: În campanie, era şeful...
● Crin Antonescu:
Nu, nu era nici un şef, staţi puţin. Era un om care...

● Marius Tucă: Cu casetele, pe la Realitatea TV, comenta...
● Crin Antonescu:
S-a dus să comenteze, dar asta chiar nu are nici o legătură cu campania mea.

● Marius Tucă: Zicea, cu casetă în mână: uite, asta eu am adus-o!
● Crin Antonescu:
Asta nu are legătură cu campania mea.

● Marius Tucă: Să-i fie ruşine lui Dinu Patriciu, o să ajungem şi acolo.
● Crin Antonescu:
Nu are nici o legătură cu campania mea.

● Marius Tucă: Dar când aţi văzut că nu aveţi această...
● Crin Antonescu:
Păi ce puteam să fac? Am mers înainte.

● Marius Tucă: Aţi mers mai departe
● Crin Antonescu:
Dar ce era să fac? Să încep să plâng, să spun: "Domn'e eu n-am...".

● Marius Tucă: Eu am fost foarte surprins. Bănuiam că nu a fost acolo cine ştie ce echipă şi cine ştie ce staff acolo, dar totuşi mi se pare incredibil...
● Crin Antonescu:
Sunt nişte oameni care au făcut şi ei ce s-au priceput şi, încă o dată, le sunt recunoscător. În legătură cu sfaturile e ceva mai complicat.

● Marius Tucă: Două-trei sfaturi. Atât. Haideţi că nu vă cer mult!
● Crin Antonescu:
Sfatul clasic pe care îl primesc de foarte mulţi ani şi pe care mi-l dau eu mie însumi înainte de orice discuţie este acela de a nu mai face paranteze şi de a vorbi cât mai simplu.

● Marius Tucă: De data asta aţi reuşit în interviu până acum
● Crin Antonescu:
Sfat bun. Doi...

● Marius Tucă: Asta e de la didactică, de la profesorul Antonescu.
● Crin Antonescu:
Da, şi de la aproape obsesia mea pentru nuanţe. Viaţa e o sumă de nuanţe. Viaţa politică, nu.

● Marius Tucă: Bun, sfatul unu: nu mai faceţi paranteze. Mie mi se pare incredibil că dvs. aţi fi putut câştiga alegerile cu un singur sfat, să nu mai faceţi paranteze.
● Crin Antonescu:
Nu, au mai fost şi altele.

● Marius Tucă: Încă două
● Crin Antonescu:
Păi nu ştiu... să mă duc la Sâmbra oilor, să mă duc la hramuri, să mă împing cu Geoană şi cu Băsescu. Nu sunt deloc convins că voturile pe care le-am câştigat neducându-mă sunt mai multe decât voturile pe care le-am pierdut neducându-mă. Nu ştiu. Sunt absolut mulţumit că am luat decizia pe care am luat-o...

● Marius Tucă: Nu sunteţi un candidat de Sâmbra oilor, în cel mai rău caz sunteţi candidat de Piaţa Chibrit.
● Crin Antonescu:
Păi vedeţi, vorbiţi de consultanţi străini. În general, consultanţii străini vin şi-ţi spun ce se face în America. Şi atunci tu începi să vorbeşti ca Geoană, ca Tăriceanu într-o vreme. Lor li se potriveşte, mie mai puţin.

● Marius Tucă: Care e calea de mijloc? Deci fără consultanţi străini.
● Crin Antonescu:
Nu ştiu, că nu mă pasionează campaniile electorale.

● Marius Tucă: Fără consultanţi străini.
● Crin Antonescu:
Ba da, domnule, sigur că unii au nevoie şi folosesc consultanţii străini...

● Marius Tucă: Aţi accepta nişte consultanţi străini?
● Crin Antonescu:
Eu da, aş accepta, numai că ar fi nevoie de nişte consultanţi care să aibă timp la dispoziţie, care să înţeleagă că e o piesă cu un actor impus şi în care să găsească soluţii.

● Marius Tucă: Dvs. nu puteţi fi un actor, cu atât mai puţin impus.
● Crin Antonescu:
Păi dacă puteam fi eu actor nu mă făceam eu actor, că e o meserie minunată?

● Marius Tucă: Păi sunt mulţi care au vrut şi nu s-au făcut. Mă uit la dvs. cu o oarecare nostalgie. Aveţi părul alb spre tâmple...
● Crin Antonescu:
Nefiind vopsit, cum susţine cineva.

● Marius Tucă: Cănit. Şi mi-aduc aminte când aveaţi pleată pur şi simplu. Era părul ăla care vă caracteriza şi vă adusese şi porecla de Mathieu. Vă deranja, nu?
● Crin Antonescu:
Nu a fost nioiodată o poreclă cu adevărat. A fost o găselniţă de-a lui Vadim Tudor.

● Marius Tucă: Nu aţi avut resentimente şi nici nu vă deranja chestia asta.
● Crin Antonescu:
Nu. Sigur că intenţia cu care era făcută nu era una prea prietenoasă. Dar Mireille Mathieu e o persoană simpatică. Face parte din galeria mea de persoane pozitive.

● Marius Tucă: De ce a pierdut Mircea Geoană? Fără paranteze şi fără nuanţe. Măcar la întrebarea asta.
● Crin Antonescu:
Cred că Mircea Geoană a pierdut pentru că cei care, într-o situaţie echilibrată, decid câştigătorul l-au vrut pe Băsescu.

● Marius Tucă: Ăsta e un răspuns filosofic
● Crin Antonescu:
Pentru că Mircea Geoană a făcut foarte multe greşeli şi nu era structural omul care să-i fie de opus lui Traian Băsescu. Asta-i clar. Nu discut despre asta.

● Marius Tucă: Asta da, e o bună explicaţia. Dvs. aţi fi făcut greşelile alea?
● Crin Antonescu:
Acelea nu, dar revenind la tema întâlnirilor cu Traian Băsescu. Eu nu am făcut mare lucru. Problemele cu Traian Băsescu ţineau de faptul că eram primul individ care stătea în faţa lui...

● Marius Tucă: Şi care ţi spunea nişte lucrui...
● Crin Antonescu:
Nu, că i le mai spuneau şi alţii, dar care nu avea o muscă pe căciulă.

● Marius Tucă: Nu avusese nimeni posibilitatea să i le spună.
● Crin Antonescu:
Traian Băsescu domină spaţiul, mai cu seamă în prezenţa celor care au câte o muscă, sau mai multe, pe căciulă.

● Marius Tucă: Da, aveaţi dezinvoltură. Şi a mai fost atacul acela cu soţia, peste care dvs. aţi trecut foarte bine. Nici o secundă nu aţi ezitat, nu v-a dărâmat... Când e vorba de o chestie de genul ăsta, legat de familie, de o legătură sufletească, poate să te dărâme... Unii ar fi putut să plângă...
● Crin Antonescu:
Nu, viaţa m-a dus în împrejurări grele, cu totul... Mai mult decât că cineva îţi spune o nemernicie. Dar a fost din partea lui Traian Băsescu un fel de supradoză. Adică excede regulile.

● Marius Tucă: Şi aţi rezistat...
● Crin Antonescu:
Acolo, în faţa unei asemenea supradoze, nu mai stai să te gândeşti... dacă îl strângi de gât în momentul ăla sau nu. Şi mulţumesc lui Dumnezeu...

● Marius Tucă: Aţi avut tentaţia asta? Sau v-aţi gândit, nu?
● Crin Antonescu:
Păi o cam ai... nu, nu te gândeşti.

● Marius Tucă: Da, dar citeam în biografia dvs. că nu sunteţi un om al violenţei. Dimpotrivă.
● Crin Antonescu:
Nu, categoric.

● Marius Tucă: Aţi fugit de violenţă şi nu mi-aduc aminte să fi dat vreodată vreun pumn. Aţi dat?
● Crin Antonescu:
Probabil că am dat, dar sunt întru-totul departe de violenţă fizică. Dar sunt situaţii în care nu ai cuvinte. Ce să faci? Prefer şi astăzi să fie sertarul închis şi să spun: Băsescu nu a ştiut ce vorbeşte.

● Marius Tucă: Cu toate astea aţi vrut să vă bateţi cu vreo 11 inşi pentru o iubită din Tulcea. Vă aduceţi aminte?
● Crin Antonescu:
Da, mi-aduc aminte episodul. Proastă decizie.

● Marius Tucă: Mai ales că ăia erau să vă bată. Eraţi dvs. şi cu încă câţiva prieteni. Bun, ştiţi ce mă surprinde? Că dumneavostră, Mircea Geoană, PNL şi PSD, nu aţi avut un staff comun pentru turul al doilea. Probabil că v-aţi întâlnit şi aţi vorbit când şi când. De aici şi vizita lui la Vântu. Bănuiesc că nu v-a spus nimic.
● Crin Antonescu:
Nu, sigur. Nu am avut un staff comun, având în vedere că eu...

● Marius Tucă: Trebuia să staţi spate în spate...
● Crin Antonescu:
Ei, de la noi, nici nu prea aveam ce să le dăm.

● Marius Tucă: Antonescu a ieşit din prima zi cu un sprijin total pentru Mircea Geoană, asta în ciuda zăhărelului care vă era purtat prin faţa ochilor de către PD-L, şi dvs. nu aţi avut un staff comun. Trebuia să staţi spate în spate, să dormiţi noaptea unul lângă altul, exagerând puţin lucrurile, să fiţi acolo în fiecare zi, să ştiţi unde mergeţi, ce dezbateţi. Or, dimpotrivă, nu s-a întâmplat deloc asta
● Crin Antonescu:
Sigur că nu s-a întâmplat. Eu nu aveam a mă amesteca în campania domnului Geoană. I-am spus lui Victor Ponta, care era purtător de cuvânt, câteva lucruri apropo de dezbaterea finală. Nu despre Vântu, că nu mă ducea mintea că s-ar putea întâmpla una ca asta. Iniţiativa era a însă lor, candidatul era al lor.

● Marius Tucă:  Nu credeţi că era mai bine să nu se ducă la dezbaterea aia?
● Crin Antonescu:
Nu ştiu ce să spun...

● Marius Tucă: Eu cred că era bine să nu se ducă.
● Crin Antonescu:
Postfactum, sigur că era simplu.

● Marius Tucă: Da, postfactum. Ştiţi care e părerea mea? Faptul că au ieşit de la guvernare a fost cea mai mare greşeală. A putut face din campania lui Traian Băsescu o campanie de opoziţie. A putut să arate cu degetul: "uite ce au făcut ăştia".
● Crin Antonescu:
Depinde acum cine eşti în politică. În funcţie de cine eşti, faci sau nu faci anumite greşeli.

● Marius Tucă: Am prieteni care s-au dus şi au votat pentru că ar fi venit comuniştii la putere dacă ar fi câştigat Geoană.
● Crin Antonescu:
Eu cred că dacă discutăm din perspectiva candidatului PSD, greşeala nu a fost ieşirea, cât intrarea la guvernare. Dar în acelaşi timp ştiu că PSD este un partid care nu suportă două cicluri consecutive de opoziţie. Spre deosebire de liberali.

● Marius Tucă: Geoană ştia foarte bine înainte de a intra la guvernare că va fi candidatul PSD la Preşedinţie. Şi totuşi a intrat...
● Crin Antonescu:
În momentul când a intrat la guvernare, Geoană avea şanse foarte puţine să-l bată pe Băsescu, indiferent de întâlnirea finală. Gustul amar pentru mine ţine nu atât de faptul că a pierdut Mircea Geoană, cât de faptul că pe teritoriul României Mircea Geoană a câştigat.
 
● Marius Tucă: E strigător la cer.
● Crin Antonescu:
Îmi pare rău de atâţia români care erau gata, în ciuda tuturor demagogiilor, să-l schimbe pe Traian Băsescu.

● Marius Tucă: Când v-aţi dat seama că a pierdut Mircea Geoană?
● Crin Antonescu:
Eu am fost foarte reţinut oricum şi am spus că până nu văd, nu cred. Ca Lineker, care spunea că pe nemţi nu poţi fi sigur că i-ai bătut decât după ce-i vezi că se suie în autobuz şi au plecat. Pentru că erau probleme de numărătoare, erau multe... Eu însă am crezut, între cele două tururi că dacă îl susţinem hotărât, noi liberalii, pe Mircea Geoană, ar avea prima şansă. Şi o avea.

● Marius Tucă: Cu Dinu Patriciu ce fel de relaţie aţi avut în perioada campaniei electorale?
● Crin Antonescu:
Relaţiile de peste mai tot timpul. Relaţia care e subiectul presupunerilor multora...

● Marius Tucă: Eu nu fac presupuneri...
● Crin Antonescu:
Nu vorbeam de dumneavoastră... Este una destul de simplă. Nu există nici un fel de aspect financiar între noi. Părerile în politică ni se potrivesc destul de rar, execeptând filozofia în genere. Patriciu e mult mai liberal decât mine. Eu sunt destul de puţin liberal printre liberali, sunt mai conservator, sunt mai de dreapta. Din punctul meu de vedere, Dinu Patriciu este un om care are idei ieşite din comun. Unele dintre ele pot avea succes, presupun că în afaceri au avut succes. În politică, nu întodeauna.

● Marius Tucă: Ce a căutat la Realitatea să povestească despre episodul copilului? Aţi avut cu el vreo explicaţie?
● Crin Antonescu:
Nu. Nu ştiu.

● Marius Tucă: A stricat jumătate din ceea ce ar fi putut însemna acele imagini în campania electorală.
● Crin Antonescu:
Da, din ceea ce ar fi putut însemna. Nu ştiu ce legătură era şi dacă era. Nu pot să discut decât ipoteze. N-am avut nici o discuţie. Dinu Patriciu nu avea motive să o deschidă şi nici eu. Deşi sunt un om vorbăreţ, pentru mine sunt de evitat discuţiile care nu mai au nici un rost. Eu pot să vă întreb de ce nu s-a mai discutat despre povestea asta cu caseta. De ce nu avem nici un rezultat oficial în legătură cu acea casetă? Este ea o făcătură?

● Marius Tucă: Sunteţi un partid parlamentar, ocupaţi-vă.
● Crin Antonescu:
La câte se întâmplă în România...

● Marius Tucă: Dacă Traian Băsescu a pus mâna pe Biblie şi a spus că nu l-a lovit cu pumnul, e clar că era adevărată! Aţi avut vreo îndoială?
● Crin Antonescu:
  Eu n-am fost martor ocular, dar mi s-a părut că gestul este foarte potrivit pentru Traian Băsescu. Auzisem discuţii despre scena asta. O spun acum, n-am spus-o în campania electorală, dar dacă e vorba despre ce poate face Parlamentul, mai bine ne ocupăm de aspectele de fraudă recunoscute, nu neapărat în favoarea unui candidat.

● Marius Tucă: Aţi avut vreo explicaţie între patru ochi cu Mircea Geoană după turul al doilea? Pentru că a pierdut în numele PSD, dar şi în numele PNL.
● Crin Antonescu:
Nu, ce era de explicat? Eu nu am regretat sprijinul pe care i l-am dat, nu am dorit să vorbesc despre ceea ce cred eu că a greşit între cele două tururi şi, nota bene, n-am reproşat niciodată, nici public, nici în privat, tuturor celor care s-au încăpăţânat să-l susţină cu orice preţ pe Mircea Geoană că nu au ţinut cont de avertismentele modeste pe care le-am dat că există o şansă foarte mare ca Mircea Geoană să piardă o finală cu Traian Băsescu.

● Marius Tucă: Spuneţi-mi care sunt alături de dumneavoastră noii lideri ai PNL?
● Crin Antonescu: 
Liderii PNL sunt tot aceiaşi...

● Marius Tucă: Haideţi să vă dau eu câteva nume din ceea ce a însemnat altă dată PNL: Mona Muscă...
● Crin Antonescu:
Căzut!

● Marius Tucă: Viorel Cataramă..
● Crin Antonescu:
Căzut!

● Marius Tucă: Bogdan Olteanu...
● Crin Antonescu:
Ridicat!

● Marius Tucă: Valeriu Stoica..
● Crin Antonescu:
Căzut!

● Marius Tucă: Aceştia erau odată liderii PNL. Care sunt acum, alături de dumneavoastră, liderii PNL? Nu prea sunt. Atunci erau nişte nume foarte importante pe scena politică. Dumneavoastră nu mai aveţi o garnitură de nume grele, aşa cum Traian Băsescu are: Blaga, Videanu, Berceanu...
● Crin Antonescu:
Andrei Marga, Mircea Diaconu... Nu vă ajung? În comparaţie cu Stoica şi ce aţi mai povestit...

● Marius Tucă: Andrei Marga poate să fie orice, mai puţin un politician. Este un om de învăţătură, este un dascăl extraordinar, dar este la Cluj. Nu este aici, lângă dumneavostră. Mircea Diaconu vine din lumea artistică, poate să fie un lider important, dar ştiţi bine ce vă întreb: sunteţi dumneavoastră suficient de puternic să nu mai aveţi lâgă dumneavoastră o garnitură de nume grele?
● Crin Antonescu:
Eu sunt puternic sau nu prin oamenii pe care reuşesc să-i aduc nu alături de mine, nu atât într-o bătălie politică internă, ci pur şi simplu ca să spun că, dacă vin mâine la guvernare, ăştia sunt oamenii cu care pot guverna România. Altfel, eu pot să vă dau nişte nume, la fel de respectabili...

● Marius Tucă: Nu, n-aveţi oameni lângă dumneavoastră. Îmi pare foarte rău!
● Crin Antonescu:
Staţi puţin, de ce Olteanu, Stoica şi ceilalţi erau oameni, şi ceilalţi nu sunt oameni?

● Marius Tucă: Nu, n-am spus că nu sunt oameni, dar erau nişte nume grele!
● Crin Antonescu:
De ce? Pentru că erau miniştri?

● Marius Tucă: Aveau un cuvânt important pe scena politică.
● Crin Antonescu:
Sunt şi acum destui. Sunt acolo toţi. Radu Câmpeanu.

● Marius Tucă: Radu Câmpeanu, Mircea Ionescu Quintus sunt nişte seniori în politică, nu mai au o activitate combativă.
● Crin Antonescu:
La nivel formal, există în continuare Varujan Vosganian, Relu Fenechiu...

● Marius Tucă: Relu Fenechiu să ne dea banii de la campania electorală!
● Crin Antonescu:
Sunteţi printre creditori! Există în continuare Varujan Vosganian şi Norica Nicolai, există şi Meleşcanu, şi Tăriceanu, şi Orban.

● Marius Tucă: Cu Orban ce s-a întâmplat?
● Crin Antonescu:
E vicepreşedinte al Camerei, nu e la Canal.

● Marius Tucă: V-aţi certat?
● Crin Antonescu:
Nu ne-am certat.

● Marius Tucă: V-aţi separat?
● Crin Antonescu:
Ne-am separat. Am avut opţiuni diferite, profund diferite într-un moment important din istoria partidului.

● Marius Tucă: Ce aţi căutat la Timişoara cu Iohannis şi Geoană de mână? Nu puteaţi să vă înfăţişaţi poporului în Piaţa Chibrit?
● Crin Antonescu:
Caledarul şi acţiunile propuse de cei din PSD primeau sau nu răspuns de la noi. Acolo a fost vorba de o acţiune iniţiată de primarul Ciuhandu şi mie mi s-a părut normal să-i răspund. Faptul că în Piaţa Operei au găsit cu cale ca cei din PSD să-şi aducă susţinătorii...

● Marius Tucă: De ce la Timişoara şi nu în Piaţa Chibrit?
● Crin Antonescu:
Pentru că eu sunt legat, din punct de vedere politic, de Timişoara. Eu mi-am început campania la Timişoara şi mi-am încheiat-o acolo. Eu eram un actor în această împrejurare, nu cel principal. Vreţi să vă spun de ce s-a pierdut în legătură cu Timişoara? Nu s-a întâmplat nimic care să-i enerveze pe anticomunişti, printre care mă număr, dar a fost o prostie pe care nu mi-o explic: aducerea susţinătorilor de miting ai PSD în Piaţa Operei, unde nu se fac mitinguri şi unde n-a făcut nici Băsescu. Şi în al doilea rând, pentru că în isteria campaniei electorale, postul de televiziune Realiatatea, care se consideră că l-a sprijinit pe Geoană, exacerba tot ce se petrce la Timişoara şi ţipa din cinci în cinci minute "O nouă revoluţie în Timişoara!".
● Marius Tucă: Aţi avut vreun moment în care aţi crezut că puteţi câştiga alegerile?
● Crin Antonescu:
Eu sunt un om care se amăgeşte greu la politică. Altfel, cu mare plăcere! Eu ştiam foarte bine că aparatul, mecanismul PNL nu are cum să câştige. Celelalte două erau foarte puternice şi noi eram între scaune rău de tot.

● Marius Tucă: Ţara toată era împânzită de Geoană şi Băsescu, pe ici pe colo câte un Crin răsărit firav.
● Crin Antonescu:
Nu vorbesc numai despre out-door. Într-o asemenea bătălie, cu o asemenea miză, toţi cei care contează, de la bancheri la moguli, la servicii secrete, se împart. De partea mea n-a fost nimeni. Eu m-am bucurat de acces şi de simpatie în media anti-Băsescu, şi nu vorbesc de jurnalişti, ci de politici, de maşini de război, dar la mâna a doua.

● Marius Tucă: Atunci vă dau dreptate. Nu merită să ajungi preşedintele României dacă trebuie să ai de partea ta moguli, bancheri şi şefi de servicii. Care sunt următoarele trei mari proiecte politice ale PNL?
● Crin Antonescu:
Proiectul cel mare nu poate fi altul decât să ofere rapid o alternativă la guvernarea României. Poate mai rapid decât 2012. Pentru asta partidul trebuie să devină mare, să devină o armată puternică. Aici, adversarii mei sunt în interiorul partidului, nu în afară. Unii dintre ei îmi sunt prieteni buni. Aici este însă vorba de o confruntare de mentalităţi. Noi, românii, suntem foarte inerţiali. Ne e greu să schimbăm nişte lucrui. Există oameni care m-au susţinut foarte mult să devin preşedintele partidului, cu care sunt prieten, dar până când e să schimbăm ceva, să ieşim din sediu, să ocupăm nişte teritorii noi. Vorbesc despre guvernul din umbră, nu ca despre o operaţiune de imagine, ci ca despre un semnal, care trebuie dat societăţii, că mai avem variante. Asta însă ce înseamnă? Că guvernul din umbră va fi format din oameni în carne şi oase şi că puţini dintre ei vor fi dintre clasicii PNL. De ce? Pentru că e un joc de sumă nulă. Eu nu pot să atrag atenţia într-un anumit moment, să câştig încrederea oamenilor, eu ca partid, dacă le povestesc că nu e bun guvernul Boc şi să le dau tot guvernul anterior. Şi ăsta e un risc. Pe de altă parte, nu poţi să le spui unor oameni aflaţi la o masă şi care vor să pună miniştri: hai să muncim noi pentru partid şi să fie miniştri oameni ca Marga sau ca Mircea Diaconu...

● Marius Tucă: Celelalte două?
● Crin Antonescu:
Trebuie să discutăm despre chestiuni foarte serioase care în România nu prea s-au discutat, precum opţiunile de politică externă. S-au achiziţionat avioane multi rol. Discută CSAT, dar opinia publică e puţin interesată. Să încercăm să impunem un alt ritm în legătură cu aceste chestiuni. În fine, a treia direcţie. La noi s-a ajuns la o falie: ce se întâmplă în politica Parlamentului European şi ce se întâmplă în România nu are nici o legătură, nici o comunicare. Noi suntem pe alt tărâm. 

● Marius Tucă: Ce înseamnă pentru dumneavoastră ţara, patria?
● Crin Antonescu:
Saint Exupery spunea că patria e o tabără în deşert.

● Marius Tucă: Nu vă ascundeţi în spatele unui citat celebru...
● Crin Antonescu:
Nu, până la urmă ce e Isoria? O sumă de amintiri. Patria e decorul celei mai mari părţi din amintirile mele. De asta mi-e dragă, nu altceva. Alt motiv nu văd.

● Marius Tucă: Ce e poporul ?
● Crin Antonescu:
Poporul este o abstracţiune cumplită despre care nu vreau să aud. Termenul maxim la care merg este comunitatea. Pentru că atunci când spui comunitate, nu spui nici mulţime, nici gloată, nici norod. Când spui comunitate, presupui un grup de oameni uniţi prin ceva, prin faptul că se închină la fel, sau că vorbesc aceeaşi limbă, sau că au nişte amintiri comune.

● Marius Tucă: Ce e românul? Aţi făcut vreodată în mintea dumneavoastră un portret ideal al românului?
● Crin Antonescu:
Vorbim cu toţii de zeci şi ani despre calităţile şi defectele românilor. După părerea mea, marea noastră problemă este că nu e ceva care să ne definească. Pe lumea asta, oamenii când vorbesc despre polonezi au nişte lucruri în cap, despre unguri altele, bune sau rele, nu contează.

● Marius Tucă: N-avem definiţie, n-avem identitate?
● Crin Antonescu:
Da. Despre români e mai greu. Şi ne e greu nouă înşine să spunem: domn'e noi suntem aşa! Păi cum suntem? Suntem noi leneşi? Păi nu cred că e definitoriu, pentru că sunt situaţii în care suntem foarte harnici. Suntem noi lipsiţi de onoare? Păi nu poţi să spui asta pentru că există oameni care au murit pentru onoare. Câţi au fost ei, nu faci statistici cu asta. Că suntem inventivi? Vai de mine! Puţini care să lenevească cu mintea mai tare decât noi! E greu de spus.

● Marius Tucă: Dar în egală măsură avem tendinţa să îngroşăm atât calităţile, cât şi defectele. Noi ne zbatem între aceste extreme.
● Crin Antonescu:
E devărat.

● Marius Tucă: Ce e românul?
● Crin Antonescu:
Ce e, ce nu e românul, până la urmă e o ciudăţenie căreia îi aparţin.

● Marius Tucă: Spuneţi-mi cu ce se câştigă, cu ce se cucereşte, cu ce devine al tău?
● Crin Antonescu:
Nu ştiu, că n-am fost interesat. Ca să-ţi dea votul? Eu nu sunt un vânător de voturi. Pe mine m-a interesat în politică şi mă va interesa în continuare, să am ceva de spus şi să spun acest lucru către oameni care vor să audă sau care nu mai ştiu ce să creadă, într-o formulă conscrată. Pentru mine este la fel de important în politică să reprezinţi chiar şi o minoritate, ca şi cum ai reprezenta o ţară. Pentru asta faci politică, să reprezinţi.

● Marius Tucă: Dar nu o minoritate sexuală?
● Crin Antonescu:
Nu, nu v-am spus că sunt conservator? Nu sunt liberal. Îmi place să cred că românul este sensibil la un anumit fel de sinceritate. Cred că totuşi românul, chiar dacă nu toţi românii au informaţie, e precum câinele: te simte dacă îl minţi sau nu.

● Marius Tucă: Păi, Băsescu a ajuns preşedintele României!
● Crin Antonescu:
Dar cunoaşteţi mulţi partizani de-ai lui Traian Băsescu, care să susţină că Băsescu nu minte? Ştiu că minte. Românii se lasă minţiţi, uneori le şi place. E un soi de masochism românesc, uneori conjugat şi cu resemnarea, dar nu e vorba că Traian Băsescu i-ar minţi aşa de bine că îi păcăleşte.

● Marius Tucă: Ştiţi unde am mai văzut masochismul ăsta? La intelectualii care îl susţin pe Traian Băsescu. De ce credeţi că există această susţinere? E cumva vorba despre relaţia dintre licurici şi felinarul din Deal sau e dragoste masochistă faţă de forţa politică în stare pură?
● Crin Antonescu:
Intelectualii români care îl susţin pe Traian Băsescu sunt o problemă mult mai serioasă şi mai gravă a României decât Traian Băsescu. Şi în topul antipatiilor mele politice nu stă deloc Traian Băsescu. Până la urmă, nu poţi să-l duşmăneşti pe Traian Băsescu pentru că e ca lupul. Ce, noi duşmănim lupul? Îl înlăturăm de la oi dacă putem, dar e şi el sanitarul pădurii, are şi el efecte bune, asta e!

● Marius Tucă: De unde credeţi că vine această dragoste?
● Crin Antonescu:
Aţi dat mecanismul acesta. E un masochism, fascinaţia intelectualilor români, poate şi din alte părţi, pentru forţa brută. Gândiţi-vă că au fost şi în alte timpuri intelectuali fascinaţi şi de alte bestii ale istoriei. Nu vreau să-l jignesc pe Traian Băsescu, din contră e un compliment, îl ridic la rangul unor oameni tari.

● Marius Tucă: Faceţi o mare greşeală că în continuare vă războiţi cu Traian Băsescu.
● Crin Antonescu:
Staţi că revenim şi la asta. Dar să nu rămânem doar la explicaţia asta psihologică în legătură cu intelectualii români care se implică în politică, direct sau indirect. Bună parte din ei se vând ieftin. Povestea e veche, e dinaintea comunismului. Se vând ieftin şi bună parte din gurile de tun, mitralierele lui Traian Băsescu nu sunt aşa din amor sau din fascinaţie! Sunt pe bani, ca s-o spunem foarte clar! Nimic nou. În al treilea rând, mai există ceva: o îngustime de vederi de care numai marii intelectuali sunt capabili. E confuzia pe care nişte oameni, poate de bună credinţă, o fac între a fi anticomunist şi a fi anti-PSD.

● Marius Tucă: Ţara asta e contruită în logica lui anti, de 20 de ani. Constantinescu a ieşit preşedinte pentru că era anti-Iliescu, Băsescu era anti-Năstase, antisistem.
● Crin Antonescu:
Războiul cu Traian Băsescu nu are cum să fie evitat în acest moment. Eu sunt destul de plictisit, în forul meu interior, de asta, pentru că Băsescu face aceleaşi lucru, noi aducem aceleaşi critici. Eu mă plictisesc uşor. E unul din puternicele mele defecte. Nu fac chestiunea asta cu plăcere, numai că problema politică a României în acest moment nu e numai să aibă un alt guvern, care să facă ceva. Este de a nu se lăsa cuprinsă de amorţeală şi de acceptare. Adică nu avem ce să facem, viaţa noastră merge pe anti.

● Marius Tucă: V-aţi recăsătorit de ceva timp şi aţi făcut acest lucru în străinătate. Nu credeţi că a fost o greşeală pentru cineva care vrea să fie preşedintele României, să se căsătorească în străinătate?
● Crin Antonescu:
S-ar putea, nu cred că a avut vreo influenţă semnificativă asupra rezultatului, dar am luat decizia asta cu inima foarte uşoară. Principalul motiv pentru care am făcut asta nu e snobismul, ci pur şi simplu faptul că, în situaţia în care eşti candidat la Preşedinţie, lucrul ăsta n-ar fi putut scăpa de o puternică mediatizare.

● Marius Tucă: O puteaţi lăsa după...
● Crin Antonescu:
A, nu! Asta nici de-al dracului! Pentru că eu nu accept ideea că atunci când vreau să mă însor - e totuşi un lucru fundamental, eu îl iau în serios - nu o fac pentru că nu dă bine, pentru că e campanie electorală.

● Marius Tucă: Vă daţi seama? Dacă ajungeaţi preşedintele României... bisericuţa aceea superbă la Cotroceni... Era frumos, ieşeaţi din capelă, intraţi direct în cabinetul de lucru al preşedintelui.
● Crin Antonescu:
Nu!

● Marius Tucă: D