FRONTIERIȘTII, cazul Gunter Lange. Moarte învăluită de mister de 42 de ani

12 Mai 2016 | scris de Marina Constantinoiu Istvan Deak
FRONTIERIȘTII, cazul Gunter Lange. Moarte învăluită de mister de 42 de ani

Iugoslavia de dinainte de 1989 a devenit, prin politica sa de deschidere, un punct de atracţie pentru zeci de mii de oameni din fostul bloc comunist, cuprinşi de lehamite faţă de regimul care le îngrădea şi cele mai elementare drepturi.

Presa din Iugoslavia a abordat în câteva rânduri chestiunea trecerilor frauduloase ale graniţelor Iugoslaviei, în special dinspre România, care deseori se soldau cu victime.

Peste ani, la 27 aprilie 2005, cotidianul belgrădean Danas şi-a amintit de victimele de la graniţele iugoslave, publicând un articol pe această temă şi trăgând, totodată, un semnal de alarmă: în cimitirul satului Golubinje, dintre Kladovo şi Majdanpek, pe malul sârbesc, vizavi de România, doar câteva cioturi de cruci mai amintesc de existența morţilor români de la Dunăre.

Golubinje FotorCreated 

Golubinje, drumul spre cimitir. Foto: Marina Constantinoiu

Se întâmpla acum mai bine de 10 ani, deci, iar timpul a şters şi aceste ultime semne. Din cimitire au dispărut cruci, iar articolul tipărit, care îmi fusese xeroxat de cineva din Serbia, nu mai poate fi întrezărit decât ca prin vis, pe hârtia de fax îmbătrânită.

Oficial, doar Dunărea ştie cu precizie câţi sunt cei care, în timpul ciumei roşii, alias comunismul, au îndrăznit s-o treacă, pentru a ajunge dincolo, în Iugoslavia, de unde să pornească spre o viaţă într-o societate liberă, în Occident. Căci nicio instituţie abilitată a statului nostru nu s-a învrednicit timp de 26 de ani să încerce să-şi facă ordine printre arhive, să caute prin fosta Iugoslavie victimele de la graniţele proprii, să contabilizeze, în cele din urmă, victimele de la frontierele României ale comunismului românesc. Deşi a fost înfiinţată o comisie prezidenţială pentru a număra victimele şi pentru a condamna comunismul.

Dunarea

Dunărea, singurul ”contabil al morții”. Foto: Marina Constantinoiu

„Unii dintre ei au rămas pentru totdeauna în adâncurile apei şi sunt mulţi cei care au fost îngropaţi în cimitirele locale din satele aflate de-a lungul malului Dunării. În cimitirul satului Golubinje, situat între Kladovo şi Majdanpek pe malul opus României, după spusele lui Vladislav Ilic, unul dintre cei mai bătrâni săteni, a rămas doar amintirea. Abia câte o cruce a mai rezistat în timp, ca să aducă aminte de cei uitaţi, multora dintre ei abia mai cunoscându-li-se locul de veci, ultima dovadă că au existat”, scria autorul articolului din cotidianul belgrădean Danas.

cimitir Goubinje

Cimitirul din Golubinje, în pantă, cu fața spre Dunăre. Foto la apus. Imagine: Marina Constantinoiu

Despre oameni aduşi de apele Dunării îşi amintea, atunci, şi un medic legist din Negotin, pensionat între timp, Kosta Jakovlevic. El declara că a efectuat peste 100 de autopsii unor decedaţi găsiţi la malurile Dunării, de partea iugoslavă.
„Mulţi dintre ei sunt neidentificaţi, dar au fost şi câţiva identificaţi. Au fost politişti, soldaţi în uniformă completă... Când era posibil, luam amprente şi le trimiteam Comisiei Internaţionale pentru Cooperare, când descopeream pe cineva căutat de acest organism”, povesteste legistul, citat de Danas.

cautare acte medic

Medicul legist Kosta Jakovlevic caută nume printre documentele păstrate acasă. Foto: Bogdan Constantinoiu

„Aici, Dunărea a aruncat sute de înecaţi. De unde i-o fi adus apa, numai Dumnezeu ştie, unii au fost identificaţi, alţii nu, după unii au mai venit mebrii familiei, iar unii au rămas pentru totdeauna în cimitirele noastre. Sunt cei fără nume, cei despre care nu a întrebat nimeni, niciodată”, explica Ilic.

Și-a încerct norocul în România. De două ori

Articolul din cotidianul Danas vorbea despre românii victime la Dunăre, dar povestea cel mai bine ilustrată era cea a unui cetăţean est-german, care a înfruntat de două ori apele Dunării, venind din România, şi încercând să ajungă în Iugoslavia, de unde ulterior să plece spre Germania Federală. Un traseu clasic, până la urmă, căci peste ani, din documente şi mărturii aveam să aflăm că sute de est-germani l-au urmat.

Gunter Lange s-a născut la Stralsund, la 22.02.1944. Era geolog şi necăsătorit, avea 29 de ani când a venit în România, pentru a trece ilegal frontiera şi a ajunge în Iugoslavia.

FotorCreated

 Stralsund, orașul german în care iarna îngheață marea. Foto: Marina Constantinoiu

A venit la 10 octombrie 1973, după cum consemnează şi documentele pe care le-am găsit la Institutul pentru Studierea Arhivelor Ministerului pentru Securitate de Stat din Berlin (BStU).

În arhiva BStU sunt doar câteva documente despre Gunter Lange. Nota informativă 1802/73 (BstU 00090) din data de 19.10.1973 emisă de Direcția VI certifică prima „arestare preventivă a cetățeanului RDG de către organele de securitate ale Republicii Socialiste România pentru trecerea frauduloasă a graniței dintre Republicii Socialiste România (RSR) cu Iugoslavia”.
„La data de 13.10.1973, cetățeanul est-german Gunter Lange (29 de ani) născut la 22.02.1944 în Stralsund, de profesie geolog, angajat, necăsătorit, a fost arestat preventiv la punctul de trecere a frontierei Turnu-Severin, după ce a fost predat de organele iugoslave pentru trecere frauduloasă a frontierei. La o primă interogare, Lange a mărturisit organelor române de securitate că a intrat în România pe la Curtici, la data de 10.10.1973, cu intenția de a părăsi ilegal Republica Democrată Germană (RDG) printr-un al stat socialist. În prezent, Lange este ținut de organele române de securitate în arest preventiv în București”, menționează sursa citată.

Lange3

De el îşi amintea, şi nu numai, căci avea şi documente care descriau condiţiile în care a fost găsit cadavrul est-germanului, şi medicul legist Kosta Jakovlevic, din articolul cotidianului Danas.

A implorat să nu fie trimis înapoi în România

despre Lange

„Gunter Lange a ajuns în România, după care a înotat peste Dunăre şi undeva lângă satul Tekija, aproape de Kladovo, a fost prins de grănicerii sârbi şi apoi predat autorităţilor române. Nu la mult timp după aceea am fost sunat că s-a găsit un nou cadavru în Dunăre. Când l-am văzut, avea doar un slip pe el, iar hainele şi actele le avea într-un sac de plastic, pe care şi-l legase de gât şi corp. Punga era găurită în mai multe locuri... pe acolo pătrunsese apa, iar el nu s-a mai putut descotorosi de ea. L-a tras în jos şi s-a înecat. Totuşi, pe o parte a capului prezenta leziuni.

 

Judecătorul de instrucţie şi procurorul şi-au amintit că prima oară când a ajuns în Serbia şi a fost prins, el îi ruga să nu îl trimită înapoi în România, pentru că dorea să ajungă în Berlinul de Vest, unde se afla mama lui, bolnavă, şi dorea să o vadă înainte ca aceasta să moară. Drumul lui s-a oprit însă la cimitirul din Tekija”, povestea Kosta Jakovlevic, pe care aveam să-l vizităm şi noi şi care ne-a pus a dispoziţie tot ce avea despre Gunter Lange.

Cazul Gunther Lange rămâne învăluit în mister și la 42 de ani de la decesul cetățeanului est-german.

Prima sa tentativă de evadare din comunism, încununată, parţial, de succes, l-a adus în contact cu câteva persoane din Iugoslavia. Aşa şi-a spus povestea. Danas consemnează că Lange a fost găzduit de o familie, după ce a ajuns pe malul sârbesc.

Un alt document al Direcţiei VI a STASI notează la 30.10.1973 că între timp Gunter Lange a ajuns iar la granița cu Iugoslavia și a încercat pentru a doua oară să părăsească blocul țărilor comuniste.

„Direcția VI a fost informată la data de 17.10.1973 că L. a fost prins de grănicerii români când încerca să treacă granița spre Iugoslavia. L. a fost arestat de grănicerii români. După predarea cu succes a lui L. va urma ancheta prin MfS (Ministerul pentru Securitatea de Stat)”, se arată în documentul citat.

Lange1

Direcția XX este informată de direcția VI despre „tentativa de trecere fraduloasă din RDG spre Vest în 17.10.1973 și 30.10.1973”. Direcţia XX AIG BV Rostock notează la rândul ei: „L. a murit în noiembrie 1973, dosarul său a fost şters la 8.01.1975”.

cadavru Lange

Așa arăta cadavrul lui Gunter Lange, adus de apele Dunării la mal. Foto: arhiva Kosta Jakovlevic

Cercetătorul german Georg Herbstritt, angajat al Institutului pentru Studierea Arhivelor Ministerului pentru Securitate de Stat din Berlin, BStU, a verificat în arhivele Ministerului de Externe ce anume știau autoritățile despre decesul bărbatului.

El a ajuns la concluzia că Lange este o victimă a grănicerilor români. „Grănicerii români au tras asupra lui Gunter Lange, iar din cauza asta, el s-a înecat în Dunăre” (Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, 21. Jg. 2009, Heft 2, S. 5-14). Cert este că în anul 2010, Lange nu figura ca decedat la evidența populației din Germania.

S-a confirmat că autoritățile RDG au fost informate la acea vreme despre moartea lui Gunter Lange.

În Arhiva Politică a Ministerului de Externe al RDG există o notă informativă, PA/AA, MfAA /DDR, C 1630/76, datată 24 martie 1974, care atestă că a avut loc o discuție între consulul RDG în România, Klaus Richter, și directorul departamentului consular din cadrul Ministerului român de Externe din București, tovarășul Ciupagea, chiar pe această temă.

În nota informativă din arhiva politică a Ministerului de Externe al RDG, Klaus Richter notează: ”Am fost informat de tovarășul Ciupagea că la Procuratura Generală a Republicii Socialiste România sunt câteva obiecte personale ale cetățeanului Gunter Lange de ridicat”. Asta arătă că, în acel moment, Gunther Lange nu mai era în viață.

Lange2

Cititorilor care doresc să ne contacteze şi să ne ofere informaţii referitoare la tema frontieriştilor le stau la dispoziţie adresele de email: marina.constantinoiu@gmail.com și istvan.deak2014@gmail.com

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Frontieriștii

Ultima oră