Oamenii, fabrica de bani a regimului comunist. FRONTIERIŞTII, una dintre surse

24 Mai 2016 | scris de Marina Constantinoiu Istvan Deak
Oamenii, fabrica de bani a regimului comunist. FRONTIERIŞTII, una dintre surse

Venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu în 1967 a deschis calea României spre afaceri extrem de profitabile. În timp ce țara murea de foame la propriu, Ceaușescu făcea afaceri bănoase vânzându-și locuitorii pe capete.

A încheiat afaceri secrete cu Israelul pentru etnicii evrei și cu Republica Federală Germană pentru sași. În mai puțin de 25 de ani a reușit să vândă aproape 300.000 de sași și peste 250.000 de evrei. Sunt încă neclare numărul și condițiile în care au emigrat în Ungaria sute de mii de etnici maghiari din România.

Nicolae Ceausescu

Nicolae Ceauşescu. Tovarăşul, în tinereţe

În urma evreilor care părăseau România, România lui Ceaușescu adunase peste 500 de milioane de dolari și peste 3 miliarde de mărci germane de pe urma sașilor.

3.300 de dolari costa un evreu licenţiat, 7.000 de mărci germane se încasau pentru un sas fără studii superioare, 24.000 pentru cineva cu studii și chiar 74.000 pentru un medic stomatolog sas la București. Banii nu erau totul, oamenii aceștia lăsau în urmă, în beneficiul statului, și toată agoniseala de o viață.

marci germane

La începutul anilor 70, Ceaușescu era dispus să elibereze și români din închisoarea în aer liber numită România. Prețul: până la 10.000 de dolari plus toată agoniseala de o viață. Suma era uriașă, dar se găseau doritori, cu ajutorul unor rude, prieteni sau a unor biserici din Vest.

dolari

Frontieriştii, românii care încercau, pe apă sau pe uscat, să iasă din ţară, se pregăteau, majoritatea, din timp, inclusiv cu bani şi alte bunuri de valoare pe care să îi poată folosi ca mijloc de mituire a grănicerilor sau de supravieţuire în primele momente, în altă ţară, în caz de reuşită. Unii strângeau sume impresionante pentru acele vremuri, echivalentul a 10, 20 de salarii medii, plus obiecte de valoare. Când erau prinşi în tentativa lor de trecere a frontierei, toate acestea li se confiscau.

Unul dintre astfel de cazuri este consemnat în Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), Fond Documentar, Dosar 010780, vol. 35.

mita

„La 2 aprilie 1982 au fost reţinute în sectorul de frontieră al localităţii Vârciorova trei persoane, cu vârste cuprinse într 27 şi 32 de ani, doi muncitori şi unul neîncadrat în muncă, domiciliate în localităţi din judeţele Alba şi Hunedoara, care intenţionau să treacă fraudulos graniţa, pentru a ajunge în Occident.

Cei trei infractori au încercat să mituiască patrula de grăniceri, oferindu-i suma de 55.000 de lei, un autoturism Dacia 1300, două ceasuri, un inel şi un lănţişor, ambele din aur. Se efectuează cercetări”, se poate citi în dosarul respectiv, în care, dincolo de incidentele de la graniţe, sunt consemnate, pe larg, mai ales nemulţumirile în rândul populaţiei.

Nemulțumit că în teritoriu banii nu erau în totalitate adunați și trimiși la București, ci ajungeau și prin buzunarele altor tovarăși, Ceaușescu sistează operațiunea și strânge și mai tare laţul, transformând regimul de pază la graniță în unul draconic, pentru a descuraja fenomenul frontierist.

Chiar și așa, micile afaceri au continuat, sub controlul Securității. Românii au fost uciși la granița de Vest a României, dar tot mai multe surse lasă impresia că au murit sau au fost snopiți în bătaie doar cei care nu aveau banii necesari pentru a-și asigura o șansă în tentativa de evadare. Se spune că banii care erau plătiţi de frontierişti călăuzelor ajungeau, de fapt, în cea mai mare parte, la Securitate.

În acelaşi dosar D 010780 este consemnată şi plata unei sume aiuritoare, de 80.000 de lei, unei călăuze din Arad, de către doi cetăţeni români, care au încercat să treacă graniţa pe la Comloşu Mare, judeţul Timiş, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1982.

80.000

De altfel, la capitolul sistări ale plecărilor temporare sau definitive în Germania de Vest, de exemplu, în multe dintre dosarele aflate în arhiva CNSAS figurează referiri pe larg la nemulţumiri în rândul etnicilor germani.

Unul dintre ele, din acelaşi dosar D 010780, vol. 35, vi-l redăm mai jos.

dosarul citat

„Sistarea plecărilor temporare sau definitive în R. F. Germania este comentată în continuare de diferiţi cetăţeni de pe raza judeţului Timiş, în special de cei de naţionalitate germană.

În discuţii, unele persoane au afirmat că „...statul român a făcut o afacere din plecarea germanilor din România”, că „...germanii au ajuns să fie obiect de tranzacţie ca marfă de export, iar acum statul român vrea să vadă cum poate să mai scoată nişte bani.

Pe adresa inspectoratului judeţean Timiş al Ministerului de Interne continuă să se expedieze memorii şi scrisori prin care se ameninţă cu întreprinderea unor acţiuni aşa-zis protestatare.

Insistenţă deosebită în vederea obţinerii aprobărilor de plecare din ţară se constată din partea fostelor cadre didactice, care în ultima perioadă încearcă să ajungă în audienţe la organele locale, pentru a depune memorii”. Aceasta era starea de spirit în rândul populaţiei, la momentul respectiv.

sistarea

Afacerile lui Ceausescu nu erau singurele din blocul comunist. Republica Democrată Germană avea în paralel afaceri cel puțin la fel de profitabile de pe urma frontieriștilor.

Încă din 1965, avocatul Wolfgang Vogel din RDG a inițiat o campanie de vânzare a frontieriștilor în RFG, aceștia având statut de deținuți politici. În decurs de 23 de ani, el a intermediat vânzarea a peste 35.000 de deținuți încarcerați pentru tentative de trecere frauduloasă a frontierei (unii și prin granița de Vest a României), dar și a peste 215.000 de civili care au depus solicitări de a părăsi RDG. Suma fixată pe cap de locuitor era de 90.000 de mărci.

Cât încasa Ceaușescu pentru fiecare est-german repatriat este încă neclar. La o astfel de sumă aşteptată din Germania Federală, nu este de mirare că serviciile secrete STASI făceau tot posibilul pentru a repatria fiecare cetățean est-german, suspectat de tentativă de nereîntoarcere în țară. În acest sens, periodic, un avion se deplasa  din Berlin special la Sofia pentru a colecta est-germanii reținuți, apoi ateriza și la București, Budapesta și Praga în același scop.

După condamnare, deținuților li se recomanda explicit să depună solicitări la avocatul Vogel, pentru a iniția demersurile de plecare în RFG. În fiecare an, serviciile secrete făceau rapoarte detaliate despre tentativele de fugă ale est-germanilor de la granițele țărilor din blocul socialist.

vogel 512

Traversa graniţele ca şi când n-ar fi existat. Trecea dintr-o lume în alta, separate de Cortina de Fier, graţie contactelor sale: Wolfgang Vogel

Un astfel de raport din dosarul HA IX Nr 17.599 amintește că în 1984 oficialii RDG erau nemulțumiți că deținuților est-germani li se dădea voie să comunice cu cetățeni din țări capitaliste pe aeroportul Otopeni, înaintea expulzării în RDG. Un avion al serviciilor secrete est-germane STASI a preluat 11 deținuți de pe aeroportul Otopeni. Opt dintre ei au încercat să treacă Dunărea în apropriere de Turnu-Severin și Moldova Nouă. Ceilalți trei și-au încercat norocul la punctul comun de frontieră dintre România, Ungaria și Iugoslavia. (BStU 000253)

Un raport din 1986 scoate la iveală modul de operare al autorităților române. Documentul BStU 000133 relatează un incident petrecut la Orșova, unde doi cetățeni est-germani au încercat să treacă cu o saltea pneumatică, au fost prinși, dar nu au fost duși la Otopeni, ci expulzați la vama Nădlac.

“Trebuie să luăm în calcul că vor mai exista astfel de cazuri, în care nu se va respecta protocolul de până acum, iar inculpații est-germani nu vor fi arestați preventiv. De aceea, consulatul trebuie să informeze rapid despre toți cetățenii est-germani prinși și expulzați”, se arată în documentul citat.

Acesta mai amintește de un caz al unui bărbat din Berlin, care și-ar fi abandonat cei doi copii minori în România și ar fi ajuns pe cale ilegală în Iugoslavia. Pe numele său s-a emis un mandat de arestare și a fost dat în urmărire generală. (BStU 000134)

În 1987 au fost repatriați 7 cetățeni est-germani care au încercat să fugă prin Romania. Unul dintre ei primise un pașaport fals de la ambasada RFG din București și a fost prins. Ambasada RDG a înaintat o solicitare către ambasada RFG să returneze pașaportul său est-german. Alți trei cetățeni est-germani au încercat să fugă la sud de Timișoara cu ajutorul unor motociclete, dar au fost prinși.

Cititorilor care doresc să ne contacteze şi să ne ofere informaţii referitoare la tema frontieriştilor le stau la dispoziţie adresele de email: marina.constantinoiu@gmail.com și istvan.deak2014@gmail.com

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Frontieriștii

Ultima oră