Ilie Petrovici Ilie și Nicolae Tacu sunt doi frontieriști români care au încercat să părăsească România în vara anului 1975.
Născut la 17.08.1949 în localitatea Stinapari, jud. Caraș-Severin, Petrovici și-a căutat un loc de muncă lângă graniță și așa a ajuns la Moldova Nouă. La 22 iulie 1975 a pornit spre graniță cu Cristea Nicușor și Izvernar Gheorghe. Au ales ca punct de trecere localitatea Șușca. O mașină i-a dus până la Pojejena, unde aveau toate lucrurile ascunse.
Curenţii Dunării i-au despărţit
În mijlocul Dunării, curenții i-au despărțit și au ajuns separat pe malul iugoslav.
Fiecare a plecat pe cont propriu, dar a doua zi s-au reîntâlnit în arest în Iugoslavia, la Pozezeno. Apoi au ispășit pedeapsa de 10 zile pentru trecerea frauduloasă a frontierei la Veliko Gradiste.
Aici au primit prima veste bună. „În timp ce am fost reținut la Grădiște, un milițian în civil mi-a comunicat că să nu mă sperii că nu voi fi dat înapoi în România, spunând că această măsură a fost luată din data de 15.06.1975“, scrie Petrovici în declarația dată în 1975, aflată în dosarul D 012016 din arhiva CNSAS.
Transferaţi în lagărul de la Padinska Skela
La data de 1 august au fost transferați în lagărul pentru refugiați din Padinska Skela. Aici i-a întâlnit pe Ungureanu Iosif din Râmnicu-Vâlcea, care a trecut frontiera între 5-9 iulie pe la Ionel, dar și pe Tapu Nicolae, inginer de 30 de ani din Oravița, născut la Ploiești.
A trecut Dunărea între Moldova Nouă și Pescari. A ieșit la Golubac și a pornit pe jos spre Belgrad. A fost prins în drum spre Zagreb, la Stremska Mitrovica.
“Milițianul care m-a escortat mi-a comunicat să nu mă sperii, că nu voi fi dat înapoi în România”, notează Tacu.
Pentru trecerea ilegală a frontierei a petrecut 15 zile în închisoarea din Novidan. La data de 23 iulie a fost transferat la Padinska Skela, lagărul de tranziţie, unde se aştepta răspuns de la statul în care doreai să obţii azil politic. Aici l-a întâlnit pe Belciu Nicolae, care trecuse frontiera pe la Naidăș.
Eliberarea din lagăr
Cei şase au fost eliberați concomitent din lagăr și s-au pus de acord să plece în Austria, doar că ambasada austriacă din Belgrad refuza să le acorde viza de intrare.
Ca să facă rost de bani, Ungureanu a plecat la niște rude din Zrenjanin, în timp ce Petrovici a încercat același lucru la Bela Crkva.
Între timp, Tapu a fost legitimat la Belgrad și reîncarcerat la Padinska Sekla. Acolo i-a întâlnit pe Big Iacob, Lohan Ioan și Iusuc Gheorghe, toți din Negreşti care trecuseră frontiera pe la Kikinda.
Dezorientare
Au plecat împreună spre granița austriacă. Un taxi i-a dus la 450 de metri de graniță și de acolo urmau să treacă pe jos. “Ne-am dezorientat, și eu aflându-mă în fața celorlalți, am fost surprins și somat de către grăniceri, iar ceilalți trei, ce se aflau în urmă, au fugit și nu i-am mai văzut”, a declarat acesta, potrivit consemnărilor din dosar. La data de 20 august a fost încarcerat la Maribor, unde se aflau alți doi români, Iacsici și Helmut, care trecuseră împreună granița pe la Beba Veche.
În același timp, Petrovici, Izvernar și Cristea încercau să treacă prin același loc. Făcuseră rost de bani până la Maribor, iar de acolo au pornit pe jos spre graniță.
Peste tot, români
În zorii zilei de 10 august au dat nas în nas cu un grănicer iugoslav. “Cristea s-a ascuns într-un lan de porumb, în timp ce eu împreună cu Izvernar am fost reținuți și duși la miliție, iar în dimineața următoare am fost transferați la închisoarea din Maribor. Aici am întâlnit mai mulți români fugiți, printre care și trei tineri din Satu Mare, care inițial au fost într-un grup de şase, însă trei au fost reținuți la Jamul Mare. Ulterior au venit și alții Am fost întrebați dacă mai avem bani, când am spus că nu, ni s-a comunicat că sunt obligați să ne repatrieze”, susține Petrovici.
După ce au ispășit pedeapsa de 14 zile, au fost transferați la miliția din Vrsac. “Am stat 4 zile, după care ofițerul Ilie ne-a luat cu duba și ne-a predat la români prin Moravița la data de 29 august”.
De aceeași soartă a avut parte și Tacu Nicolae. La data de 27 august a fost transferat la Vrsac, deși colegii săi de drum au ajuns înapoi la Padinska Skela. “Am fost transportat la miliția din Vîrșeț, unde un securist pe nume Ilie m-a întrebat pe unde am trecut și mi-a zis că am fost prost că nu am reușit să trec frontiera lor. În 29.08.1975 am fost predat prin punctul Stamora, aici găsindu-i pe Petrovici și Izvernar”, așa se încheia scurta aventură a celor trei în libertate.
Cititorii care doresc să ne contacteze pentru a ne oferi detalii referitoare la tema frontieriștilor, o pot face la adresele de email: marina.constantinoiu@gmail.com și istvan.deak2014@gmail.com
