MONSTRUOSUL ADEVĂR. Holocaustul, un proiect european? Forţele Aliate cunoșteau amploarea ororii încă din 1942 (FOTODOCUMENT)

21 Apr 2017 | scris de Marina Constantinoiu Istvan Deak
MONSTRUOSUL ADEVĂR. Holocaustul, un proiect european? Forţele Aliate cunoșteau amploarea ororii încă din 1942 (FOTODOCUMENT) Galerie foto (4)

Eliberarea lagărelor de exterminare în 1945, urmată de scoaterea la iveală a ororii naziste, nu înseamnă şi că guvernele europene ignorau ideea soluţiei finale a lui Adolf Hitler, relatează presa internaţională.

O serie de documente secrete din arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite - care nu au mai fost prezentate în public timp de 70 de ani - arată că, încă din decembrie 1942, Puterile Aliate erau la curent cu dimensiunea reală a Holocaustului.  În plus, Aliaţii au făcut mult prea puţin pentru a-i salva pe evreii aflaţi în pericol de moarte.

La 27 ianuarie 1945, trupele sovietice care eliberau lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau, în Polonia, arătau lumii realitatea Holocaustului, în toată oroarea lui. De atunci, însă, o întrebare bântuie atât victimele, cât şi istoricii: cine ce ştia, şi mai ales de când?

Un nou fond de documente istorice este accesibil de câteva zile şi face lumină în această privinţă. Este vorba despre arhivele Comisiei Naţiunilor Unite pentru Crime de Război, scrie bfmtv.com. Anterior, documentele puteau fi citite numai de cercetătorii care dețineau aprobarea din partea guvernelor lor și de la secretarul general al ONU, potrivit The Guardian. Multe dintre documente au fost scoase pe ascuns din Europa de Est și au fost folosite în procesele ulterioare împotriva naziștilor. 

Acestea vor fi accesibile online prin intermediul Bibliotecii Wiener din Londra, care se descrie ca fiind "cea mai veche bibliotecă a Holocaustului din lume". Este astfel posibil se fie rescrise capitolele cruciale ale istoriei, folosind noile dovezi.

 

 

Printre alte detalii referitoare la Holocaustul îndreptat împotriva evreilor, ţiganilor, homosexualilor şi, de manieră generală, contra tuturor oponenţilor politici sau presupuşi oponenţi faţă de regimul nazist, aceste documente dezvăluie faptul că Aliaţii cunoşteau existenţa lagărelor cu mult înaintea eliberării lor oficiale. 

Documentele arată că tribunalele pentru crime de război au fost sesizate la sfârșitul anilor 1940 cu privire la  violuri în masă și prostituție forțată, deși se credea că această inovație barbară a apărut în timpul conflictului bosniac din anii 1990. 

Haaretz informează că materialul a fost scos din Europa de Est începând cu anul 1943, ceea ce se poate interpreta astfel: "Occidentul știa despre crimele de război naziste înainte de a descoperi lagărele de concentrare". (În cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului din SUA, se arată că primele mari lagăre, Auschwitz, Buchenwald și Bergen-Belsen a fost  descoperite  în 1944 și eliberate în 1945).

The  Independent face o afirmație și  mai puternică, scriind: "Puterile aliate au fost conștiente de amploarea Holocaustului evreiesc cu doi ani și jumătate mai devreme decât se presupune în general. Încă din decembrie 1942, guvernele Statelor Unite, Regatului Unit  și URSS au știut că cel puțin 2 milioane de evrei au fost uciși , iar alte 5 milioane se aflau sub amenințare.

În martie 1943, ministrul de Război din cabinetul condus de Winston Churchill, a spus că evreii nu trebuiau să fie consideraţi ”un caz special” şi că Imperiul Britanic era deja suprapopulat cu refugiaţi pentru a mai putea să primească alte persoane din această categorie”.

„Marile puteri au comentat aceste evenimente cu doi ani şi jumătate înaintea datei cunoscute oficial. S-a convenit că acestea au aflat despre aceste fapte în momentul descoperirii lagărelor, dar ele au formulat comentarii publice încă din decembrie 1942”, constată, pentru The Independent, Dan Plesch, istoric brinitac, care publică acum o carte intitulată „Human rights after Hitler”, care are la bază aceste noi documente extraordinare, care ar putea schimba modul în care se studiază istoria.

Mai precis, arhivele demonstrează că aceste guverne ştiau deja că 2 milioane de evrei fuseseră exterminate şi alte cinci erau în pericol de exterminare! O ştiau, pentru că acuzaţii – altele decât cele de crimă contra umanităţii, care încă nu existau atunci, fiind înscrise în 1945 în statutul tribunalului de la Nurnberg – erau deja în pregătire, scrie bfmtv.com.

Istoricul Radu Ioanid, director al Departamentului de Arhivă a Muzeului Holocaustului din Washington, spune la RFI,  că aceste documente arată că în Europa se cunoştea situaţia reală a lagărelor de concentrare chiar în timp ce aveau loc tragediile.

"În primul rând, vreau să vă spun că devine din ce în ce mai clar că Holocaustul a fost un proiect european. Sigur că Germania nazistă a fost motorul sau direcția sau ambreajul, ca să utilizăm niște termeni automobilistici, ai acestui proces. Fără Germania nazistă acest proces nu ar fi avut loc la nivel european. Pe de altă parte, fără contribuția marii majorități a statelor europene, indiferent că s-au aflat de partea Germaniei naziste sau că au fost împotriva Germaniei naziste sau că au fost neutre, Holocaustul nu ar fi avut loc. Am să vă dau un exemplu. Vasul Struma a plecat în decembrie 1941 către Palestina cu 770 de evrei care au fugit din România din cauza persecuțiilor la nivel european organizate de naziști, din cauza persecuțiilor regimului Antonescu din România. Ei fugeau, în special, de ororine care avuseseră loc în nordul României.

Aici avem, pe de o parte România, Germania nazistă, ca o primă motivație a fugii acestor evrei, pe de altă parte avem o țară neutră ca Turcia, care le refuză intrarea pe teritoriul turcesc, le refuză tranzitul în continuare prin Bosfor către Palestina. Avem Marea Britanie care refuză să dea vize acestor nenorociți. În sfârșit, avem Uniunea Sovietică, care torpilează vasul", a explicat Radu Ioanid.

"Să nu uităm că în România, spre exemplu, legația americană a funcționat la București până în 1941. Tot ce se întâmpla în Moldova românească de astăzi, în Basarabia, în Bucovina și în Transnistria în materie de omoruri și de deportări în toamna anului 1941 au fost foarte bine cunoscute de către diplomații americani aflați la București. O situație similară a existat peste tot în Europa", a mai precizat Radu Ioanid, potrivit rfi.ro.

Interviul acordat de Radu Ioanid la RFI poate fi ascultat AICI.

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Externe

Ultima oră