I-am scris directorului general al RATB o scrisoare deschisă cu cele mai bune intenţii, scrisoare în care l-am rugat să scape de derbedeii aflaţi în subordinea sa, controlorii huligani care au bătut-o pe colega mea, Narcisa Iorga. Aştept ca un proaspăt recrut răspunsul domniei sale. Numai că domnul director întârzie să dea vreun semn de viaţă, reacţionând precum un troleibuz scos de sub tensiune. Mă ambiţionez poate şi pentru faptul că, din când în când, mai cred în dreptate, să nu-i las pe ăia care au dat cu pumnul, nepedepsiţi. Şi fac acest lucru dintr-un motiv simplu. Închipuiţi-vă că bătaia pe care a laut-o colega mea o lua un om oarecare, o femei oarecare, nu o ziaristă, nu cineva cu o funcţie importantă, ci pur şi simplu un om.
Cazul Narcisei Iorga a fost publicat în afară de „Jurnalul Naţional” în alte 2-3 cotidiane importante, a apărut la Antena 1 şi a fost difuzat pe 3 posturi de radio. Nici un rezultat! Nimeni de la Poliţie până la RATB, n-a mişcat un deget. Ce-ar fi făcut în situaţia asta un om simplu? Nu pot să stau cu mâinile-n sân când ştiu că ăia care au dat cu pumnul îşi râd acum în ei. Şi da-ţi-mi voie să vă spun că pe lângă „cazul Patapievici” – domn asupra căruia s-a încercat o agresiune psihică prin vecini, „subiectul” fiind plecat în Germania- ăsta mi se pare cel puţin la fel de grav. Cu atât mai mult cu cât controlorii-huligani, angajaţi ai statului şi ai lui Popescu au luat-o la bătaie pe Narcisa Iorga tocmai pentru că era ziaristă, nemaiavând nici o importanţă că ziarista cu pricina avea bilet. Dacă până luni dl Popescu nu ne dă nici un răspuns, înseamnă că şi domniei sale îi place să dea cu pumnul. Nimic rău în asta, Francisc Vaştag a adus şi medalii de aur în acest fel. Numai că mata, dom’ Popescu, eşti plătit de stat, nu să dai cu pumnul, ci să vezi care e treaba cu autobuzele prin Bucureşti. Şi dacă-ţi place totuşi pumnul, dom’ Popescu, te servim imediat. Vă doare undeva de pixurile noastre? Ei, bine, ne-am săturat să scriem scrisori deschise, de la preşedinte la dom’ Popescu, de la primul-ministru la dom’ Popescu, de la directorul SRI la dom’ Popescu, trecem la fapte, tată. A trecut vremea faptelor de scris! Vom transforma condeiul în pumn şi barba voastră-n călimară. Nu sunt pentru violenţă, n-am dat în viaţa mea un pumn. Pe ici, pe colo am scăpat câte o palmă celor apropiaţi şi aia din simpatie. Dar cu voi nu mai ţine! Dacă tot nu se rezolvă nimic cu binişorul, cu frumosul ziariştii de la Publicaţiile „Jurnalul” vor pleca pe teren, prin autobuzele Bucureştiului. Orice controlor ieşit în cale pe motiv că se uită urât, că are părul prea mare, că nu ştie trei limbi străine, va fi luat la pumni, până arată biletul. Să vedem care pe care! Ziarişti de la alte publicaţii, care vor să dea o mână de ajutor, să dea un semn de viaţă. Păzea, controlori „vine ziariştii”. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
