Aşa-zisa scânteie a Revoluţiei, scânteie pe care a făcut pipi o ţară întreagă, e vorba de tăciunele Laszlo Tokes, prin declaraţiile de la recentul Congres al UDMR, pune din nou naţiunea română la grea încercare, făcând-o să repete gestul, de altfel omenesc. Cu toată căldura de afară, efortul mi se pare binevenit! Citiţi ce a declarat episcopul ăsta cu suflet din sutană şi o să-mi daţi dreptate: „Maghiarimea din România a trăit în permanenţă sub asuprirea minoritară de putere nimicitoare, care i-a fost hărăzită de soartă, în ultimii 75 de ani”. Jură-te Tokes cu mâna pe patrafir, zi „să moară UDMR-ul” dacă noi am fost putere nimicitoare, altfel te duc în şuturi până la Curtici, după care îţi dau voie la trei încercări să te sinucizi cu nojiţele de la adidaşii lui Marko Bela! Spuneţi şi dvs., oameni buni, ce să facem cu Laszlo ăsta. Să-l lăsăm să se chinuie până la sfârşit, să-l punem să sărute drapelul României până îl albeşte sau să-l băgăm în a mă-sii amintire. Poala popii mai spune că politica UDMR de autonomie a fost supusă unui atac concetrat de „o violenţă nemaiîntâlnită”. Adică nişte români puseseră politica UDMR jos şi-i dădeau cu bâtele-n cap cum îi dăduseră ungurii lui Mihăilă Cofariu la Tg. Mureş: „Na politică UDMR, na bătaie… şi dă-i şi luptă…” Dar popa nu se opreşte aici, îşi face cruce (din lemn) şi spune: „Ungurii din România au nevoie de sprijinul absolut necesar al Guvernului de la Budapesta şi al naţiunii maghiare”. Păi de ce mă, Tokes, să apelăm la străinătate, să cerşim, îţi dăm noi sprijin autohton de nu poţi să-l duci, aşa că te rog să-ţi iei şi prietenii, că vă dăm ca lumea, nu aşa, două-trei bucăţi. Laszlo, Laszlo, şi cât de bine ne-am înţeles până azi, dar acu’ m-ai supărat rău de tot şi nu te las până când nu spui tot ce ai supt de la ţâţa lui Budapesta!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
