Toamna este o pasăre fără aripi condamnată să rămână veşnic pe pământ. Am zis bine? Vă rog să mă corectaţi dacă greşesc, chiar puteţi să mă luaţi la întrebări de genul: „Cum domnule e toamna o pasăre? Fă-ne şi pe noi să înţelegem chestia asta!” Păi toamna este o pasăre fără aripi, deoarece pepenii, copacii, viile n-au învăţat să zboare pentru că nu s-a ocupat nimeni de chestia asta, adică n-au luat ore de zbor de niciunde. Acum aţi înţeles? „Am înţeles pe dracu!” Toamna este, nu mă întrerupeţi, un stol de păsări călătoare ce zboară o dată pe an dintr-o inimă în altă inimă fără să-şi facă vreun cuib!Măi, dragă cititorule, eu, când eram mic, am vrut să mă fac poet şi poate de aia mai am şi unele scăpări. Uite, ca să-ţi fac pe plac toamna e un cupon! Ia-ţi toamna şi depune-o în societatea frunzelor cu iubiri limitate, să vezi atunci privatizarea. Privatizează-ţi amintirile, dorurile, suferinţele şi fă-ţi un cont într-un cuib de vabie, vinde-ţi sufletul pe frunze, că mâine-poimâine începe să ningă şi trebuie să fii gol-goluţ, altfel nu poţi deveni un om de zăpadă. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
Toamna e un cupon
