O dată ce luna asta, august, şi-a pus în cap să se termine până la urmă, logic, după ea, urmează în viteză luna septembrie. Septembrie cre, pe lângă struguri, must, meciul Naţionalei cu Polonia, ieftinirea preţurilor pe litorlaul românesc al Mării Negre, întoarcerea parlamentarilor odihniţi dintr-o vacanţă obositor de lungă, aduce cu ea şi admiterea la facultăţile patriei. Tineri visători, pentru care banul nu înseamnă mare lucru, şi-au sacrificat vacanţa de vară până-n seară, au tocit cărţile lor şi pe ale prietenilor, şi-au luat inima în dinţii din faţă şi s-au înscris candidaţi la examenul de admitere în instituţiile de învăţământ superior tranziţiei. O parte dintre ei, cei mai frumoşi şi mai deştepţi, or să devină studenţi, or să aibă reducere pe RATB şi SNCFR, ori să practice munca la negru numai şi numai petnru bani, or să stea claie peste grămadă de rugby în cămine, or să aibă tentative de a ajunge la Costineşti vara, ce mai, or să îngroaşe rândurile intelectualilor şi chiar pe cele ale şomerilor. Deci, asta vor face cei care sunt nu numai deştepţi, dar şi strângători. Pentru că, anu’ ăsta, admiterea este, înainte de toate testele, formulele şi întrebările încuietoare, o veritabilă probă financiară. Şi spun asta, nu aşa, ca să mă aflu şi eu în treabă, ci pentru că am văzut taxele de înscriere la examenl de damitere în capitala României. Şi ele, taxele, încep de la bancnota de 5.000 de lei şi se termină, hăt, la suma de 30.000 tot de lei. Iar pentru că în ţara nostră, a tuturor, se instaurează de câţiva ani buni, de-acum în colo, economia de piaţă, taxa cea mai mare, albă, grasă şi frumoasă o vor plăti în numerar cei care vor să se facă economişti în cuget şi-n simţiri. Aşa le trebuie dacă nu vor să devină ingineri constructori. Pentru numai 5.000 de lei, ar avea şansa să participe direct la cosntrucţia de locuinţe pentru tineri la paştele cailor. Dar, mă rog, fiecare după cum îl ţine punga, aşa îşi aşterne viitorul patriei. Şi… a, uitasem: Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
Taxe pentru viitorul patriei
