Scrisoare deschisă României

Astăzi, m-am decis să-i scriu României. M-am trezit foarte-foarte devreme, m-am spălat, m-am îmbrăcat cu ce aveam mai frumos şi m-am dus la redacţie. Aici n-am vorbit cu nimeni, m-am aşezat la birou, am pus mâna pe pix, am ales cea mai albă coală pe care o aveam şi… şi atât. Destinatara este atât de importantă pentru mine şi pentru voi încât emoţia mi-a înţepenit mâna dreaptă. Iar cu stânga nu pot şi nici nu se face să-i scriu. În plus, nici nu ştiu cum să încep, cum să mă adresez. Să-i spun simplu, tuĂ Să-i spun dumneavoastrăĂ Uffff!  E greu, tare greu, dar frumos de greu. Între timp, mi-a venit o idee. Ce-ar fi să-i scriu în numele vostru, al cetăţenilor ei de fiecare ziĂ Ei, ce ziceţiĂ Să-i spun că ţineţi la ea, că vă plac munţii, că vă place marea, că va plac câmpiile, că vă plac dealurile, că vă plac stelele, că vă plac oraşele, că vă plac oamenii, că vă plac primarii, că vă plac guvernanţii, că vă place OpoziţiaĂ Să-i spun simplu: „Dragă Românie, noi te iubim!” CumĂ Credeţi că-i prea direct, că-i prea aşa deodatăĂ S-ar putea să nu ne creadăĂ Atunci, cum să facemĂ Să nu-i declarăm nimic şi doar să ne semnămĂ Nu-i prea puţinĂ A, să nu ne semnăm pe scrisoare, ci pe unde trecemĂ  Şi nu cu nume, ci cu fapte buneĂ Aşa o să fie mulţumităĂ Bine, dacă voi ziceţi că aşa aţi procedat şi în anii precedenţi… Şi cu scrisoarea ce să facĂ O s-o formulez în felu acesta: „Bună dimineaţa Românie!Ă

MARIUS TUCA