Întotdeauna după ultima noapte de război urmează o noapte de dragoste. Şi uite aşa, nopţile de dragoste şi nopţile de război se hărţuiesc pe un pat de armă, pe un pat de amintiri, uitând dacă sunt, de fapt, de dragoste sau de război. Prima noapte de dragoste după ultima noapte de război se duce, de obicei în „linia întâi” de pe frontul ultimei despărţiri. Şi pe EL şi pe EA viaţa îi ia prizonieri, fiindcă e interzis într-un război, fie el şi de dragoste, să visezi mirese şi împuşcaţi în zori. Execuţiile, draga mea noapte de război, au loc numai cu aprobarea comandanţilor, pe bază de cerere scrisă: „eu aş dori să fiu împuşcat în munţi cu puţin înainte de asfinţitul soarelui, iar plutonul de execuţie aş vrea să aibă un singur ochitor: sau „eu aş vrea să fiu împuşcat cu puţin după răsăritul soarelui pe străzile unui oraş în care toţi oamenii dorm” sau „eu vreau să fiu împuşcat la amiază, pe o colină, legat la ochi cu un curcubeu”… vezi bine, draga mea noapte de dragoste, ultima noapte de dragoste, că toţi cad în jur, nimeni nu rămâne în picioare, tuturor le e dor să cadă-n genunchi să simtă cum se moare, cum o despărţire este dată pe o întâlnire cu mocirlă, cum tu, draga mea noapte de dragoste, te prefaci într-un soldat în raniţa căruia se află ultima noapte de război îmbrăcată în nişte haine vechi de primăvară… Întotdeauna după ultima noapte de război urmează o noapte de dragoste. Şi, ce încurcată-i viaţa, aceasta poate fi ultima noapte de dragoste şi prima noapte de război… Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
