Numitul Sutro Andraş, a ieşit la rampă cu prilejul Adunării de la Debreţin, după ce-l băgaseră mulţi undeva. Pesemne că acest domn, dacă luăm în seamă declaraţia pe care a făcut-o la adunarea mai sus amintită, nu ştie că Nicolae Ceauşescu a murit. Treaba lui. „În problema naţională - spune Suto Andras – nu putem vorbi de revenirea la trecut, ci de continuarea politicii dictatorului, fapt ce afectează imaginea ţării şi pe plan extern. Nu vom beneficia de drepturi dacă nu ne ridicăm în mod unitar pentru un sistem de învăţământ autonom, lăsând la o parte laşitatea. În caz contrar, putem să ne comandăm pietrele şi muzica funerară spre bucuria”. Vedeţi, asta a declarat „românaşul” de Andraş. Dacă noi o să-l strângem acum de gât până vede steagul Ungariei în faţa ochilor, e puiţn probabil că va mai fi timp să facem rost de muzica funerară. Dar noi n-o să comitem acest gest pentru că Tokeş ăsta în civil ne e simaptic, ne-am urca încet cu el până l-am readuce cu picioarele pe pământ. Cât priveşte piatra funerară, problema nu e a aşa simplă, precum cea a minorităţi maghiare, noi n-avem piatră pentru statui, darmite pentru morminte. Dar lui Suton u-i pasă şi- i dă înainte: Steaua nostră călăuzitore – nu, nu vă grăbiţi, nu e Steaua Bucureşti, nici măcar Steaua Roşie Belgrad cum aţi fi fost tentaţi să credeţi la un moment dat, nici colindul Steaua, cum se şuşotea pe ici, pe colo – n.a. – este autodeterminarea, motiv pentru care nu putem accepta conceptul de stat naţional unitar”. Dacă o să-l legăm pe acest domn de picoare şi o să-l atârnăm cu capul în jos ca să vadă mai bine „steaua călăuzitoare a autodeterminării”,nu de altceva, o să ne creadă Occidentul răi, aşa că mai bine îi dăm un „şuto în fundo” şi vom vedea cum uşor, în mii de ani lumină, o să ajungă la „steaua care a răsărit”, bună şi ata la o adică, până o găsim pe aia a autodeterminării. Trecem peste declaraţia lui Suto în care spune că „noua lege a îvnăţământului este cea mai vehementă atacare a limbii”, pur şi simplu pentru că n-au ei limbă ca s-o atacăm noi şi ne oprim la sfârşitul declaraţiei lui Andraş, înghiţil-ar Suto: „Întrucât cu vorbe nu ajungem la rezultat, să facem în aşa fel încât să nu ni se roşeacă obrazul la privirea de dincolo de mormânt a lui Petofi”. Trecem peste privira lui Petofi – suntem buni şi iertători – care încalcă în mod clar constituţia trecând graniţa (fie şi cu privirea) dintre viaţă şi moarte fără paşaport dar nu înţelegem cum vine treaba „cu vorba”, cu care n-ajung la rezultat. Ei or’ vrea să înalţe zmee, să crească oi să se joace de-a-v-aţi ascunsele, şi noi ne facem griji degeaba. Oricum, tu, Suto Anraş caută pe cineva să-ţi dea două palme, să fii mândru că nu ţi-a roşit obrazul de ruşine – te vedea Petofi şi îşi schimba piatra funerară despre tine – că eu sunt prins rău de tot zilele astea şi dealtfel calitatea mea de român nu-mi permite gestul. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
Privirea lui Petofi şi obrazul lui Suto
