„Afacerea Caraman” a stirnit un mare scandal mediatic atunci cînd a ajuns în presă. Dar dincolo de asta a stîrnit un real cutremur în cadrul Serviciilor speciale şi mai ales la NATO, unde Caraman a reuşit să infiltreze mai mulţi spioni, prin intermediul cărora a obţinut f. multe informaţii extrem de sensibile. Spionul român cu acoperire diplomatică a creat o reţea de agenţi care i-a furnizat dosare cu conţinut sensibil, strict secret. Aceste informaţii au ajuns nu doar la Bucureşti ci şi la KGB, Moscova. Activitatea lui Caraman&Co s-a desfăşurat în două perioade. 1. Anii 50 cînd Bucureştiul s-a subordonat total Moscovei, şi 2. după 1964, de cînd Bucureştiul a încercat o decuplare de Moscova. Dacă pină la „declaraţia din aprilie 1964″, Gheorghiu Dej&Co s-a subordonat total Kremlinului, după acest moment relaţia s-a schimbat, cel puţin în parte. Hruşciov a fost (octombrie 64) înlocuit cu Brejnev. În martie 1965 Gheorghiu Dej a murit şi Ceauşescu a preluat puterea. Relaţiile dintre serviciile secrete sovietic şi român s-au schimbat. Fără să fi ieşit din orbita KGB, SIE începe să facă şi propriile sale jocuri.
Cind se produce această schimbare, Mihai Caraman se afla deja de cîţiva ani la Paris, iar reţeaua lui funcţiona din plin. Caraman controla mai mulţi spioni pe care îi recrutase chiar el. Cine e Mihail Caraman ? S-a născut in 11 noiembrie 1928, în comuna Oancea din judeţul Galaţi. A absolvit Şcoala de ofiţeri a Ministerului de Interne, în 1950, plus un curs de contrainformaţii la şcoala KGB de la Moscova în acelaşi an. A fost pregătit special pentru a fi trimis in străinătate să facă spionaj după metode sovietice. A fost el recrutat ca agent KGB în 1950 ? E o intrebare esenţială în dosarul lui Mihai Caraman, întrebare rămasă deocamdată fără răspuns. Cert este că bănuielile nu l-au ocolit, iar după scandalul Pacepa (1978) a fost trecut pe linie moartă, tocmai in urma acestor bănuieli.
Povestea lui ca spion în occident începe în 1958, octombrie, cînd ajunge la Paris, sub masca unui funcţionar la reprezentanţa comercială română. În realitate, Caraman era şeful rezidenţei spionajului românesc în Franţa. Suntem la cîteva luni după ce generalul de Gaulle a revenit la putere şi a pus bazele celei de a V-a Republici. Urmează o perioadă tulbure din punct de vedere politic – a războiului din Algeria, cu atentate, terorism şi proteste.
Căderea lui Caraman 11 ani mai tîrziu, s-a datorat defecţiunii unui ofiţer din ambasada română din Paris, Dan Iacobescu, adjunctul lui Caraman. Iacobescu a trecut în iulie 1969 la englezi şi a dezvăluit MI 6 anvergura fără precedent a infiltrării de către serviciile româneşti a NATO şi a altor instituţii centrale franceze. NATO îşi mutase în 1967 sediul la Bruxelles, dar Caraman a continuat să îşi manipuleze şi aici agenţii. Odată cu defecţiunea lui Dan Iacobescu, DST a trecut la arestări. Amintesc aici numele principalilor spioni ai reţelei Caraman – Imre Nahit, Robert Van de Wielhe, Francisc Roussilhe, Pierre Rocheron. Şi nu sunt toţi. Cei implicaţi sunt anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi. Colonelul Charles de la Sale, fost pilot de vinătoare din escadrila Normandie-Niemen, care a luptat pe frontul din Est, a preferat să se sinucidă aruncîndu-se de la balcon atunci cînd agenţii DST au venit să îl aresteze. Au trădat unii pentru bani, din lăcomie,alţii din motive ideologice sau din vanitate, alţii pentru sex.
In august 1969 Mihai Caraman a părăsit Franţa fiind expulzat de autorităţile franceze. Despre Caraman s-au auzit puţine de atunci. Cînd un spion este deconspirat, cariera lui ia sfirşit. Nu şi a lui Caraman care în 1990 este redescoperit de Petre Roman cu care se cunoştea din Franţa, şi numit ministru adjunct al Apărării şi apoi director al noului infiintat Serviciu de Informaţii Externe. În 1992 este înlocuit de Ion Iliescu care se despăţise de Petre Roman. In acel an Caraman a pus la dispoziţia DST, la Paris, „dosarul Charles Hernu”despre care am scris ieri http://www.stelian-tanase.ro/sa-stam-de-vorba/hernu-galeria-cu-spioni/
Azi Mihai Caraman trăieşte in vila sa din staţiunea Cheia înconjurat de colecţia sa de artă.
articol preluat de pe blogul lui Stelian Tănase
Povești de vară cu spioni
