Ia, aşezaţi-vă repede pe scaune, pe trepte, pe gânduri, pe vine, să nu vă prindă ştirea în poziţia verticală şi să vă trăznească. Din poziţia şezând, trageţi adânc aer în piept, (scuturaţi în prealabil aerul de gloanţe, poluanţi şi negru de Copşa Mică) şi silabisiţi pe degete. Aşa cum am făcut şi eu, până la lacrimi impresionat de următoarea realizare a zootehniei româneşti. Sunteţi gata? Atunci sunteţi şi pregătiţi să aflaţi că s-a inventt un porc. Nu dintre cei care grohăie în discursuri sau pipăie prin 301, nu ca aceia care se hrănesc cu mărgăritare, nu din rasa celor ce se scaldă în mocirla promisiunilor patriotarde sau te înşală cu 100 de grame la cântar, porcul cu pricina e porc-porc, cu rât, şorici şi sârmă în nas. Cercetătorii noştri deştepţi (să trăiască şi să le dea statul prime!) l-au inventat prin încrucişarea unei scroafe din Marele Alb (titlu de film istoric, nu aşa…) cu un vier de provenineţă atificială. Să vă traduc: adică tata porcului tot în laboratoare era fabricat, numai mama avea origine sănătoasă. Şi, ca- Povestea Porcului, ăsta al nostru creştea cât alţii într-o fracţiune de mandat, adică se face-n 250 zile de 100 de kile. Cu jamboane lungi – spune ştirea, nu spun eu – puternic şi rezistent la intemperii. Slana porcului proaspăt inventat atinge grosimea de 35 de mm. Vă imaginaţi, dragi cititori câtă asemănare între porcul nostru, al României – că-i bunul întregului popor, nuĂ – şi porcii mai înainte amintiţi la capitolul doi: grosimea şoriciului?! Dar ce nu vă puteţi imagina vs., dar am să vă spun eu, este că invenţia a fost înscrisă cu chiote şi grohăituri la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
Povestea porcului inventat
