Despre meniscu', cu primu' ministru

Eu il înțeleg pe Ponta. Cum naiba să te operezi în România? Ok, găsești un doctor despre care ai auzit că e bun. Te duci la el. Dar înainte...
CUM AFLII? Cum ce? CÂT!
Întrebi pe ministrul Sănătății? E o posibilitate. „Auzi: cât să-i dau lu' dom profesor”? Ăla o să spună: „Nu, nu e cazul vorbesc eu!” Că doar, na, trebuie să dovedească și el că are autoritate. Dar ai încredere în ministru?
Desigur, poți trata problema cum se tratează de obicei. Întrebi o asistentă. Să fie în euro sau lei? Și cam cât...? Dar pe aia nu ai văzut-o în viața ta. Cum să ai încredere? Ai văzut în privirea ei că te-a recunoscut. De unde știi că ți-a spus prețul corect? Și dacă îți spune mai puțin, profesorului nu-i iese și apar probleme? Că în vreme aia putea să opereze un fotbalist dintr-o echipă proaspăt promovată, și tot era mai bine. Pentru toți trei. Ajungi să joci șah toată viața, în loc de baschet? Ajungi...
Apoi, și pentru profesor e penibil. Cum să întindă el mâna după plic? Cum să îți ceară banii pentru kit? „Știți domnule premier noi aici nu avem bani decât pentru trei aspirine și o perfuzie cu apa plată. Restul va trebui sa aduceți de acasă. Vă dau eu lista...” Situație jenantă pentru amândoi.
Desigur te poți duce la privat. E același profesor, halatul mai apretat, numai că discuția se va purta pe răcoare, la aer condiționat. Totul e programat nemțește (scuzați, n-am găsit altă rimă). Dai cu cardul și..gata!
Dar dacă apare în CanCan fotografii compromițătoare? Riști să-ți vezi meniscul pe prima pagină în presa de scandal? Cam riști. Parcă vezi titlul: „Șoc! Totul despre meniscul primului ministru!”
Și unde mai pui că, se spune, sub anestezie trăncănești tot felul de lucruri. Uneori răspunzi chiar la întrebări... Nu, imposibil, mergem prea departe!
Noo, trebuie găsită altă soluție...