Domnul Bogdan Niculescu Duvăz, văz eu bine, e interesat, cel puţin aşa pare, de soarta grâului. Tatamare, domn’ Duvăz, avea ovorbă pe care o folosea de câte ori ceva nu merge ca lumea: „ grâu’ mă-tii de treabă!” De ce bagă el grâul aşa tam-nesam în înjurătură, vă rog să mă credeţi, domnule Duvăz – domn îngrijorat de soarta agriculturii – n-am cunoştinţă. Nu ştiu de ce, dar dumneavostră semănaţi în această privinţă cu tatamare. De ceĂ Pentru că, presupun, iubiţi grâul nu neghina / Petre Roman se plimbă cu maşina. Să trecem peste acest moment poetic, dle Duvăz, m-am născut viu, deci român, şi să atacăm problema în complexitatea ei. Să recapitulăm: în România s-a declanşat scanalul grâului. Că-i prea mult la ţărani, la producători , şi statul nu vrea să-l ia, că n-are bani, ziarele au băgat mare poza grâului trist pe pagina întâi, declaraţiile au dat în spic, politicienii au început să caute prin hambare, guvernanţii s-au urcat în tambe şi au plecat la seceriş, ş.a.m.d… Ei bine, după toate acestea vii mata, mai bine te-ai fi dus la mare, şi spui, ete fleoşc: „Guvernul a făctu cu premeditare acest gest. Distrugerile de către ploşniţe a circa patru milioane de tone de grâu şi faptul că el nu este planificabil reprezintă tot vina Guvernului”. Grâul mă-sii, dle Bogdan, nu vă stă deloc bine când vorbiţi de ploşniţe, mai bine aţi vorbi de femei. Deci, asta era: ploşniţele. Ele, mititelele, „făş-fâş”, au declanaşt cu diţişorii ăia mici şi ascuţiţi, scandalul grâului. Şi tu, Bogdane, daţi-mi voie să vă tutuiesc că tot vorbim de gândaci, le-ai prins cum foşneau în grâu. Măcar o tonă să le mai fi lăsat să pape şi după aia să le fi dat în vileag. Astfel, problema apei cale, problema lui Fane Spoitoru şi multe alte probleme pălesc pe lângă problmea ploşniţelor de grâu. Poate doar războiul din Krajna, dle Duvăz, să fie mai important pentru noi decât poloşniţele de grâu. Da’ nu cred. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
Ploşniţele lui Duvăz
