Omul nou, o vită ?

25 Ian 2024 | scris de Marian Nazat
Omul nou, o vită ?

 Citesc cu firească revoltă impresiiile  baschetbalistului Virgil Stănescu,  cândva  jucător în Liga Universitară a SUA. Pentru   câteva luni, el a  fost și în lotul lărgit al celor de la Atlanta Hawks și a constatat cu perplexitate că „acolo eram cu jucători de NBA și contractul minim era de 500.000 de dolari pe an. Șocul pe care l-am avut a fost să văd viața aia și oamenii ăia. Ei chemau limuzina să meargă până la benzinărie ca să-și ia chipsuri. Zburam cu avionul privat al echipei. După viața de Colegiu, unde munceam pentru fiecare ban pe care-l aveam, am ajuns cu oameni care scoteau lanțul de la gât de 70.000 de dolari și-l agățau de cuier când se duceau la antrenament. Și care mergeau la mall și-și lăsau hainele vechi acolo. Genul ăla de extravaganță care nu m-a definit niciodată, dar a fost un șoc.”[1]

Din același univers bizar, ca să nu-l numesc direct bolnav , Rich Paul, „impresar influent în NBA, cel care îl reprezintă pe LeBron James, și-a avertizat clienţii că «200 de milioane de dolari nu sunt bani mulți». Apoi a comentat câteva dintre obiceiurile de consum ale acestora: «Am băieți în vârstă de 22 de ani cu contracte care le vor aduce 200 de milioane de dolari în următorii 4 sau 5 ani. Am mulți astfel de jucători, da? Însă le spun constant că ăștia nu sunt mulți bani, având în vedere de unde începi, adică de la zero. Nu toţi vor juca până la 40 de ani, majoritatea vor fi gata la 33. lar pentru acei bani vor plăti taxe până la 55%. Nu mai spun că pantalonii de astăzi, cei pe care jucătorii îi cumpără în exces, fără să aibă nevoie de ei, costă cam 2.000 de dolari bucata. Așa că totul e relativ.»”[2]

 Vasăzică, astfel arată modelele tinerilor de azi... Acolo și aici, în Paradisul american și-n bătătura  valahă, pretutindeni ! Le  vedem oriîncotro ne-am arunca ochii, omul nou își exhibă orișiunde urâțenia, grobianismul,  incultura, mărgelele  colorate...

 Premoniția lui Günther Anders s-a împlinit  cu asupra de măsură și mai repede decât se preconiza. Căci, filosoful german scria în 1956 niște fraze care, acum,  sună cutremurător. Așadar, „vom reduce de-o manieră drastică educația, pentru că un individ incult are un orizont de gândire limitat, cantonat în preocupări mediocre. Trebuie să facem în așa fel încât accesul la știință să devină din ce în ce mai dificil și elitist, între popor și știință să existe o prăpastie, iar informația destinată publicului larg să fie lipsită de orice conținut cu caracter subversiv. Mai ales fără filozofie. Și aici, trebuie să folosim puterea de convingere și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, emisiuni de divertisment care să se adreseze doar laturii emoționale sau instinctive. Mințile vor fi ocupate cu ceea ce este inutil și ludic.

Este bine, printr-o vorbărie și muzică neîncetate, să împiedicăm mintea să gândească. Vom pune sexualitatea pe primul loc al intereselor umane. Nu există un tranchilizant social mai bun. În general, vom face în așa fel încât să eliminăm partea serioasă a existenței, să luăm în derizoriu tot ceea ce este valoros, să întreținem o apologie constantă a lejerității, astfel încât euforia publicității să devină standardul fericirii umane și modelul libertății. Condiționarea va produce astfel, ea singură, o asemenea integrare, încât unica frică – pe care va trebui să o întreținem - va fi cea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accede la condițiile necesare fericirii.

Omul de masă, astfel produs, trebuie să fie tratat precum ceea ce este: o vită, și trebuie să fie supravegheat cum trebuie să fie păzită o turmă. Tot ceea ce conduce la adormirea lucidității sale este bun din punct de vedere social, iar ceea ce ar amenința să îl trezească trebuie să fie ridiculizat, înăbușit, combătut. Orice doctrină care ar pune sub semnul întrebării sistemul trebuie să fie desemnată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin vor fi apoi tratați ca atare”[3].

Amin !

 

 

 

 

 


[1] Gazeta  Sporturilor

[2] Gazeta  Sporturilor

[3] Günther Anders,  Obsolescența omului. Volumul I. Despre suflet în epoca celei de-a doua  revoluţii industriale

 

Alte stiri din Editorial

Ultima oră