Ador aceste violuri ale limbii romȃne. Pur şi simplu mă fac să mă simt mai deşteaptă iar eu sînt extrem de proastă. Construcţiile “ca şi” de exemplu. Teoretic nu poţi să-l bagi pe “ca şi” în discuţie decît dacă eşti prost. Practic, poţi să-l aduci în discuţie chiar dacă bagi mare ca profesor universitar. Sau nu, cum ar zice un profesor universitar, “ca şi” profesor universitar. La Băsescu (dar de la el n-am pretenţii) am auzit la “ca şi”-uri fără număr. Preferata lui Băsescu e “ca şi om politic”. “Ca şi om politic” în sus, “ca şi om politic în jos”.
Despre avocaţi ai zice că măcar ei sînt citiţi în cap, iar normele gramaticii romȃne nu-i tentează să-şi violeze limba cu năstruşnicii de genul ăsta. Ȋnsă avocaţi redutabili pe care i-am ascultat bagă mare la “ca şi”-uri şi la “decît-uri”, încît uneori mă întreb cum scriu ăştia. Sau mă-ntreb dacă aş vrea să le văd scrisul.
Cele mai savuroase exemple sînt însă alea cu “închide-ţi uşa”. De remarcat, totuşi atenţia pentru cratimă, petru că asta denotă grijă şi măcar pentru asta tot merită respect. Din acelaşi registru, pe uşile taxiurilor am citit, scris frumos de tot, scos la imprimantă şi dat la plastifiat, “vă rugăm, nu trînti-ţi uşa”. La RTV am identificat mulţi de “ai noştrii”. “Ai noştrii”, pentru editorii RTV, se cere articulate (sic!). Bine, băi, inteligenţilor!
Despre virgulele dintre subiective şi regente nu mai zic nimic. Unii intelectuali ţin cu insistenţă să-şi coafeze frazele cu virgule strigătoare la cer, care zgîrie mai rău ca un obiect ascuţit pe un geam. E suficient să accesezezi un site la întîmplare. La cele mai mari case am văut virgule puse aiurea şi cred că oamenii ăia erau satisfăcuţi.
Ȋn privinţa lui “sunt” treaba se pune într-un mod rafinat, subtil. Deci a zis de la Academie că trebuie să scriem cu “î” din “a”, scriem cu “î” din “a” şi nu mai comentăm. Dacă a zis de la Academie, atunci aşa să fie. Scriem tot cu “î” din “a”. “Sînt” devine “sȃnt” şi asta ne simplificăpatetica noastră viaţă.
Degeaba micile pastile de limbă romȃnă strecurate ici-colo de d-ăştia care cred că ajută la ceva faptul că ei îşi bat gura. Degeaba Pruteanu, odihnească-se în pace, şi degeaba oricine. Acuma se poartă romȃna asezonată cu virgule puse aiurea, “ca şi”uri la grămadă şi o tonă de “nu trînti-ţi uşa”.
