Eu când scriu despre un ministru mă ridic în picioare înainte de a sta jos. Şi dacă e vorba de ministrul apelor, pădurilor şi mediului înconjurător deschid ferastra şi recit cu voce tare: „Codrule Măria-Ta, ministrul de ţi-l vei schimba/ bagă-l într-un lan de păpădie/ nimenea să nu-l mai ştie”. După cum v-aţi dat seama, preaşmecheri cititori ai mei, ai lui, ai ei, ai noştri, subiectul meu de astăzi se numeşte „Ilie Constantin Aurel” – ridică-te în picioare Ilie, cu tine vorbesc! – şi este, pentru moment aş putea spune, ministrul apelor, pădurilor şi mediului înconjurător. Remarcat încă de timpuriu ca ministru, atunci când a făcut la preluarea portofoliului, o dată cu ceilalţi miniştri, paza de grup – avea o figură aşa de om care e gata să-şi suflece mânecile ca să scoată la mal toţi peştii morţi – ministeriabilul nostru se mai remarcă o dată în funcţia pe care o ocupă, încă. Pentru ultima dată, se pare! Ce făcu Aurel al nostru, de-l punem noi astăzi, aici, pe tocător? Păi, în urma cu câteva zile, ziarul „Jurnalul Naţional”, pe care nu întâmplător îl ţineţi în mâini, publica pe pagina întâi o poză a domniei sale însoţită de o expliacţie ce suna cam aşa: „Se schimbă mediul înconjurător şi ministrul lui?” Se revărsară apele în minister, începură să cadă copacii, mediul se împuţi dintr-o dată, din acea zi. Chiar şi peştii din apele teritoriale, făcuţi de domnu’ Aurel de când, chipurile, e ministru mai bărbaţi, înotau cu o sfială de neimaginat până atunci în apele noastre. Dl Costel sau Aurel, cum vreţi să-i ziceţi, trimise faxuri peste tot: în păduri, în lacuri, pe câmpii, în iazuri, faxuri pe care scria că pe cine mai prinde cu „Jurnalul Naţional” în mâini, ăla e: îl lasă fără pâinea asta cât de rea, tot mai bună e în ţara ta. Şi dacă de când e ministru dl Aurel n-a făcut altceva decât poza aia de grup, nici măcar aerul nu l-a privatizat, începu vânătoarea de cititori ai „Jurnalului” pe holurile ministerului. Ilie, Ilie, mediu-n minister să-ţi fie, de ce nu laşi lumea să vorbească de dragostea noastră? Să n-ai parte de pădurile de conifere, dom’ Ilie, de lacurile galciare, de pădurile de foioase dacă nu-ţi faci abonament la „Jurnalul Naţional” să afli primul când partidul îţi va da dezlegare la păstrăvi şi răşinoase, adică să afli că ai ajuns om simplu, din popor. Adio râşi, adio fâţe, adio brazi, adio căprioare, la revedere dom’ Ilie. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
