Nici nu și-a revenit complet ficatul după vacanța de Paște că, înainte de vacanța mare din vară, românii au tras pe drepta, beneficiind de o binemeritată mini vacanță. Duminica Rusaliilor mai este numită ’’Duminica Cincizecimii’’, nu pentru ’’cincizecile fără număr’’ servite cu această ocazie, ci întrucât pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli, în Ierusalim, a avut loc în a cincizecea zi de la Înviere. Se spune că minunea Rusaliilor aduce rod în taina Sfântului Mir.
Nu știu cât și-au amintit anumiți păcătoși din Senat detaliul că Rusaliile reprezintă o sărbătoare de mulțumire pentru harul mirului însă pentru noi, muritorii de rând, nepogorărea respectivilor aleși printre legiuitori, a rămas o minune inexplicabilă dacă nu o dovadă de tupeu, nesimțire și lașitate.
În cele 50 de zile dinaintea Rusaliilor, agențiile de voiaj s-au întrecut cu oferte de mini vacanțe creștinești menite să satisfacă pretențiile lumești ale tuturor enoriașilor. Nici de Revelion n-a fost promovarea atât de agasantă. De parcă în astea trei zile libere puteai să răstorni munții și, după posibilități, să înconjori planeta. Ca de obicei, în ultimele două milenii, Halkidiki, Milano și Viena au fost destinațiile-vedetă pentru Rusaliile credincioșilor români. Unde altundeva puteau ei să simtă coborârea Sfântului Duh și să guste pârgă din roadele pământului dacă nu la buticele austriece sau pe exoticele terase de pe țărmul Mediteranei? Degeaba a scăzut Ponta TVA-ul la bucate. Tradiția de a pleca de acasă de sfintele sărbători a fost mai puternică decât banala măsură fiscală. La cât de agresiv a devenit marketingul în ziua de azi, nu m-aș mira ca mâine-poimâine să fim îmbiați cu pachete turistice de tipul:’’Un Sfântul Ilie de cinci stele la castelele de pe Valea Rinului’’, ’’Sâmbăta morților de vis la Disneyland-Paris’’ sau ’’Petreceți A treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul și Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim, într-un safari mirific, sub soarele Dubaiului, începând de la 589 euro’’.
Imediat după Duminica Rusaliilor, pe 1 iunie, m-am conformat recomandării emise de UNICEF în anul 1954, și am sărbătorit Ziua Copilului. Având ceva economii puse special de-o parte, mi-am permis să rămân în România, și chiar să merg la mall, locul unde românul își petrece, după datină, Crăciunul, Paștele, 1 Mai, 1 iunie, Ziua Recoltei și Ora Pământului. Puteam să mă delectez cu acrobațiile aviatice de la Clinceni însă, pentru mine, salturile cu parașuta în absența Nuțicăi Udrea, sunt ca nunta fără Salam. Și apoi, dacă nu sunt eu în avion, nerăbdător să ajung la destinația programată, am aceeași insatisfacție precum Traian Vuia înainte de a se dezlipi de sol.
Sondaje alarmante arată că numărul copiilor români a scăzut cu 38.000 în anul 2014. Dramatic, afirmă specialiștii. Adevărul e undeva la mijloc, afirm eu studiind datele din teren. Da, numărul copiilor ce se zbenguiau pe holurile mall-ului, cu cadouri în brațe, era mai mic, dar al piticilor din parcare, ce se tânguiau cu mânuța întinsă printre mașini, era semnificativ mai mare, față de ultima sărbătoare.
Mă scuzați, n-am găsit altă rimă!
