Marea lovitură

27 Oct 1995
Marea lovitură
Lumea aşteaptă cu sufletul la gură ca să fie prinşi.  Toată opinia publică era de acord că în ţară există corupţie, că încă,  mult şi bine, se mai fură, dar lovitura asta le întrecea pe toate. Ziarele, radioul, televiziunea nu mai erau interesante în prinderea mafioţilor, a „dizainărilor” ce lucraseră la prezentarea valizelor cu chinezi tocaţi mărunt, a indivizilor cuprinşi în afacerea „Apartamentul” Toată presa voia, cu sau fără voia dlui Tărăcilă, să-i dea în fapt pe cei care dăduseră marea lovitură. După felul în care acţionaseră autorii celei mai mari spargeri din ultimele 48 de ore era clar că totul fusese pus la cale cu mult timp înainte, poate cu ani, că nu operaseră de capul lor şi că există un „cap” care se ocupase de treaba asta, nescăpând nici un detaliu. La început  s-a crezut că lovitura, marea lovitură, avea un caracter politic, dacă o lovitură poate să aibă caracter, însă, pe măsură ce lucrătorii de poliţie avanasu în cercetări şi în grade, varianta asta a căzut. Ba, mai mult, în momentul în care s-a aflat că lovitura fusese dată de un grup de şase indivizi, ştim cu toţii că pentru înfinţarea unui partid sunt necesari 250 de membri, varianta politică a ieşit definitiv din calcule. Laţul, aşadar, se strânge văzând cu camera de luat vederi, era aproape ceasul când opinia publică putea răsufla uşurată. Şi a venit noaptea de 19 spre 20 octombrire, când lucrători de poliţie din Serviciul de Pază şi Ordine i-au prins pe cei şase monştri cu faţă umană ca şi comunismul, scăpând astfel ţara de coşmar. Ce corupţie, se sărăcie, ce şomaj! Autorii celei mai mari lovituri din ultimele 48 de ore trebuiau prinşi. Şi au fost. Cu tot cu cele 110 kg de pătrunjel pe care le furaseră! Tot e ceva! Bună dimineaţa!

MARIUS TUCA

Alte stiri din Editorial

Ultima oră