De unde atât voioșenie când lipsesc o mulţime de dascăli de la catedre? Şi cum să mai vii la catedră cu drag, când la sfârşitul lunii măturătoarea de la colţul străzii se uită dispreţuitor la tine şi-ţi aruncă din vârful buzelor: “săracule”. Cum să fii voios când o mulţime de şcoli sunt încă şantiere, iar unele ar trebui transformate mai degrabă în muzee? Când ai toaleta-n fundul curţii şi-ţi pică moloz pe caietul de notiţe? Cum să sune clopoţelul voios, când de atâta amar de vreme, ocârmuirile, oricare ar fi fost ele, au pus educaţia amanet? Aşa că vom avea generaţiile pe care le merităm. Nu va suna voios clopoţelul, va suna prelung şi trist, a talangă atârnată de gâtul oficialilor care se uită la noi cu ochi mari, ca la poarta nouă.
