0-3 cu Franța, 0-2 cu Elveția și 0-1 cu Albania, așa am pronosticat înaintea turneului final al Campionatului European. Nu-mi făceam nicio iluzie pentru cea mai slabă națională a noastră din 1969 încoace. Meciul cu gazdele mi-a depășit orice așteptare, ne-am depășit cu mult condiția atunci, așa că, firesc, nu putea urma decât coborâșul. Stătea în firea lucrurilor să se întâmple astfel cu o echipă lipsită de valoare. Pe bancă, Puiu Iordănescu s-a agitat degeaba, este imposibil să-i transformi peste noapte pe alde Prepeliță și Adi Popa în fotbaliști bunicei. Mediocritatea o antrenezi cât să nu pierzi rușinos, atât. Ca să câștigi la acest nivel îți trebuie altceva.
În primul rând, jucători care să joace la cluburile lor, să aibă continuitate în performanță. Chiricheș, Raț, Prepeliță, Torje și Sânmărtean sunt mai mult rezerve, ceea ce s-a văzut. Abulicul Tătărușanu nu va pricepe niciodată că a fi portar înseamnă nebunie, curaj, siguranță. Săpunaru a fost folosit la Pandurii stoper și mijlocaș central, arareori fundaș lateral. Dragoș Grigore vine din Qatar și asta spune totul. Mățel, din Croația, dar acolo Ivo Pinto i-a luat fața până a plecat în Anglia. Steliano Filip nu știe să stea în teren și e bramburit, extrem de indisciplinat tactic. Hoban a luat titlul, dar în Israel. Pintilii s-a evidențiat în centru, inteligent și harnic, absența sa în derby-ul Balcanilor a contat enorm. Stanciu s-a agitat îndestul, ca și Chipciu, ca și Andone ori Keșeru, ca și Adi Popa, însă fotbalul presupune nu doar alergare. Alibec este tipul băiatului de cartier, al șmecherașului cu tupeu și cu niscaiva talent, capabil să marcheze spectaculos la Voluntari sau Chiajna, nu mai departe...
În al doilea rând, un sistem competițional intern puternic, în stare să creeze o emulație cinstită și dătătoare de speranțe. Atâta vreme cât Rapid, Pandurii, CFR Cluj Napoca, ASA Tg. Mureș sunt în colaps financiar, iar Dinamo s-a zbătut să iasă din insolvență, este absurd să ceri selecționerului rezultate notabile. Priviți, apoi, la transferurile efectuate de Steaua în săptămânile trecute și veți înțelege de ce Albania ne va învinge mereu în anii următori !
În al treilea rând, centre de copii și juniori cu antrenori plătiți decent, astfel încât să fie promovați tineri talentați, nu fiii celor cu dare de mână.
În al patrulea rând, reconsiderarea orelor de educație fizică în școli, simultan cu organizarea întrecerilor sportive județene, regionale și republicane, a unei competiții de genul „Daciadei” de altădată.
În al cincilea rând, redeșteptarea spiritului național, nu doar în sport, ci și în politică, cultură, în viața de zi cu zi, altminteri conștiința de slugă ne va pecetlui soarta de veșnici perdanți.
„Rușine națională !” urlă destui pe la televizor și nu numai. Abia acum începe gălăgia, vorba imnului de-o exemplară imbecilitate sub care ne-am arătat Europei. Păi rușine națională e să-ți închini țara oficinelor și corporațiilor multinaționale, ori să accepți un guvern impus de afară, ori să-ți distrugi propria economie și să construiești mall-uri și discoteci, ori să consimți la falsificarea opțiunii tale electorale, nu în înfrângerea în dauna albanezilor ! De acum înainte mă tem că vom câștiga tot mai rar, nu la fel s-au petrecut lucrurile și la handbal masculin sau la gimnastică ? Să nu uităm că România postdecembristă s-a născut din sloganul „Mirceo, fă-te că lucrezi !” și s-a maturizat odată cu altă enormitate propagandistică: „ Te uiți și câștigi !”
La așa țară, așa fotbal, să nu ne mai ducem aiurea după fentele mingicarilor aflați în solda aparatului de diversiune și manipulare !
Marian Nazat
www.mariannazat.ro
