Drumeţul

Sfârşitul de săptămână dragi cititori, ar trebui să ne găsească pe un drum lung. Avem nevoie după atâta muncă sau şomaj de un drum lung, dacă se poate cât mai drept, pe care să o apucăm aşa, de nebuni, până luni dimneaţa. Iei în spate un rucsac de merinde, o bucată de brânză, două trei roşii, o lipie, să nu lipsească o carte de citit, şi pe aici îţi e drumul. De asemenea, nu trebuie să lipsească dinte bagaje o pălărie cu boruri largi or’ o bască tip proletar. Ca să nu mai vorbim de o batistă  mare, înflorată, pe care trebuie să o scoatem ori de câte ori ne cuprinde năduşeala şi calmi, aşezaţi pe o bornă kilometrică, să ne ştergem cu ea pe faţă, pe gât, întrerupându-ne ritualul doar pentru a da bună ziua trecătorilor. Să dea Dumnezeu să întânim pe drum o fântănă cu cumpănă, să ne potolim setea şi să ne  turnăm o ciutură cu apă în cap, ca să ne clătim de cei cinci ani de aşa-zis capitalism. Ei, şi acum a sosti timpul să scoateţi cărticica din rucsac, să citiţi două-trei pagini, după care să trageţi un pui de somn cu pălăria trasă  pe ochi, până aproape de asfinit. Gata cu odihna, ce-aţi făcut toată săptămânaĂ, trebuie să o luaţi din loc şi dacă vă prinde noaptea pe drum, bateţi la poarta primei case întâlnite şi cereţi găzduire pentru o noapte. Dimineaţa devreme, înainte de răsăritul soarelui, mulţumiţi de gazduire şi continuaţi-vă drumul. A trecut epoca oamenilor de bine, acum ţara are nevoie de  drumeţi. Pentru început. Căci în curând, dacă lucrurile vor merge tot aşa, e musai să apară haiducii! Bună dimineaţa!

MARIUS TUCA