Ştiu că nu ţi-a fost uşor aici, în România , nici înainte şi nici după vedenia din decembrie ’89. Mai ştiu că pe vremuri, oameni răi tea-u pus la colţ şi te-au împuşcat fără nici o judecată - uite cum semeni tu cu Ceauşescu – adică te-au găurit. Şi aşa împuşcat, tot cu pipetul umflat ai rămas, un dolar găurit rămâne totuşi un dolar găurit. Dar hai, dragul meu dolar, să revenim la mondele noastre, că, între timp, poţi să creşti aşa de mult, să devii aşa de mare, astfel încât voi fi nevoit să stic tot articolul, să-ţi spun „dumneavoastră”. „Ai apărut în viaţa mea ca un trandafir îmbobocit” – vorba cântecului – prin revistele străine, fotografiat, frumos colort, cât de colorat poţi fi tu, şi dacă mai ţinea mult revoluţia socialistă muream neîmpăcat, că n-am apucat să-ţi spun verde-n faţă câteva vorbe. Ce s-o mai lungim, dragul meud dolar, ne era bine cu tine aşa când mai apăreai uneori prin filme sau sub formă de breloc. Erai, ca să mă fac bine înţeles,un fel de Sue Ellen, ştiam că exişti, că eşti verde, că vii tocmai din America, însă nu te puteam pipăi. Ei bine, ce-am realizat acum, că eşti printre noi. Te putem vedea în carne şi oasele de schimb valutar, dară tot nu eşti al notru, de-al nostru. Trec şi peste asta, dragul meu dolar, dar te rog, spune-mi tu mie cu leul, borfaşule, cu leul ce-ai avutĂ (Bine că nu e cal monedă naţională, căci propoziţia dinainte era exact ca-n bancul ăla bun). N-ai înţeles
întrebareaĂ Ce faci acum, tremuri din toate verziturile sau te doare în gaura aia făcută cu pistolulĂ Dragul meu dolar 2001, înclin să cred că eşti un dolar mincinos, obraznic şi, ceea ce e cel mai grav, eşti un dolar fals. Nu dau doi bani pe tine în condiţiile astea, afară din ţară, nu vremKent, nu vrem valută… Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
Dragul meu „dolar 2081”
