Declarația de la Sibiu

21 Mai 2019 | scris de Marian Nazat
Declarația de la Sibiu

Sibiul este deja amintire... Ștabii europeni perindați prin burgul de baștină al președintelui Klaus Werner Iohannis ne-au transmis bezele cu sâc-sâc, au călcat țanțoș pe covorul roșu, asemenea  starletelor de cinema și ne-au aruncat în silă niște șiraguri de mărgele de sticlă. Unul singur,  premierul  olandez Mark Rutte, a schimbat ruta amabilităților de protocol, insultându-ne grosolan: „Când vă veți conforma tuturor regulilor - statul de drept,  democrația -, mai  discutăm. Nu mergeți în direcția corectă în acest moment.” Așa ne-a suduit batavul, supărat probabil că papuașii  moldo-valahi încă mai țin la niscaiva  obiective economico-strategice, în loc să le înstrăineze pe daiboj onorabililor investitori occidentali.

Mesajul e încremenitor  și revoltător de simplu: „Acceptați în genunchi toate regulile noastre și a voastră-i pajiștea cu verdeață de apoi !” Obrăznicia ipochimenului n-a fost o scăpare, să nu fim mai naivi decât  s-ar cuveni. Dimpotrivă, cineva trebuia să ne spună, brutal și insolent, ca oricărui argat îndărătnic și prăpădit, că stăpânii sunt nemulțumiți. Între discursurile de rumeguș, strecurate printre sarmale, mămăliguță, papanași și licori parfumate, sudalma oficialului din țara de jos a cam trecut neobservată. Mamelucul  de la Cotroceni a zâmbit nătâng, urmându-și pas cu pas agenda personală, scrisă de alții, iar guvernanții  au tăcut mâlc, să  nu care cumva să le strice musafirilor siesta. Ploconire și înjosire, iată reperele veșnice ale politicii externe românești, așa încât  de ce ne-am mira că toți netrebnicii de aiurea  ne  tratează ca pe niște primitivi ieșiți din Muzeul Antipa...

Și fiindcă întâlnirea  din inima transilvană  era musai să  poarte un nume, i s-a zis Declarația  de la Sibiu. Se cădea să primească și prostimea un oscior pe care să-l mestece, ca după banchetul boierilor... Curios din fire, m-am  năpustit asupra prețiosului, inestimabilului ispisoc, cum să-l ignor?  Doar atâtea inteligențe se căzniseră să-l scrie, să-l lase testament unei Europe, „săraca Europa - obosită, neliniștită și speriată, temătoare, amețită. Gata pentru orice tragedie care va fi pusă în scenă.” (1)

Lecturând istoricul act, adoptat în unanimitate de cei 27 de lideri ai Bătrânului Continent,  m-am umflat de râs. Hârtia cu pricina  este de-o stupiditate zguduitoare, amintind de documentele programatice ale  răposatului partid comunist. Zău că nu e nicio diferență, parcă le-ar fi clocit aceeași minte, o risipă de banalități,  de sloganuri taman bune să gâdile la lingurică  gloata consumatoare de democrație gata preparată în bucătăriile suprastatale.

Declarația iscălită pe plaiul mioritic conține gogomănii cu  ghiotura, în tonul actualei corectitudini politice, un decalog demn de politrucii cooperativizării.

1. Așadar, „vom apăra o singură Europă – de la est la vest și de la nord la sud”.

Ptiu, drace, na că sunt mai multe İeurope, iar eu, netotul, habar n-aveam ! Dar cum s-o  identific pe cea pe care, iată,  sunt obligat, să o apăr? Ni se va da și un ghid  ca să o recunoaștem, să nu greșim, păcatele mele ! Ca element ajutător  ar fi „Cortina de fier” de altădată,  bâjbâi ignorant, că tot ei au croit-o la sfârșitul Ultimului Război Mondial. Angajamentul de pe urmă - „Nu vom lăsa loc de diviziuni care  vin în contra intereselor noastre colective” - are un haz nebun. Apropo, împărțirea Europei pe viteze nu-i un fel de diviziune?

2. „Vom rămâne uniți, la bine și la rău.”

Putem să  ne sărutăm soția/ soțul? Isaiia dănțuiește, scălâmbăindu-se  în hohote... „Putem să ne  exprimăm și ne vom exprima  la unison”, gluma se îngroașă. Rețineți, dară, pluralul, ne vom, ce credeați ? Nu se permit opiniile personale în răspăr  cu  majoritatea, disidențele și deviaționiștii. Trăiască unanimitatea strâns unită în  jurul junckerilor !

3. „Vom căuta întotdeauna soluții comune, ascultându-ne unii pe ceilalți, într-un spirit de înțelegere și respect”.

Le-om căuta împreună, dar cei care vor decide vor fi numai unii, că nu ne-am prostit  într-atât încât să ne  imaginăm că în „lumea asta digital de inteligentă” (2)  ar domni egalitatea.

4. „Vom continua să protejăm modul nostru de viață, democrația  și statul de drept”.

Mereu ale voastre, niciodată ale noastre, măcar nu vă mai  ascundeți după ipocrizii grețoase,  ca de atâtea ori! Ați devenit prea puternici  și de aceea vă permiteți exercițiul de sinceritate!

5. „ Vom  obține rezultate acolo unde contează cel mai mult.”

Și cine va considera care este lucrul acela care contează cel mai mult? Că mă îndoiesc că se vor organiza plebiscituri... „Vom acționa ca atare, cu ambiție și hotărâre”... Chiar nu v-ați săturat de atâta ridicol? „Speranțele  tuturor  cetățenilor europeni”... Mi s-a strepezit limba, bila a luat-o razna, opriți-vă, încetați diareea propagandistică, pute al dracu' ! Spre deosebire de mulți dintre voi, noi am cunoscut  și experiența comunistă, așa încât suntem sătui de clișeele scabroase !

6. „Vom respecta întotdeauna principiul echității, nu doar pe piața muncii (...)”

Echitatea... cum o arăta himera cu care ni se împuie mintea dintotdeauna?  „Vom reduce într-o mai mare măsură diferențele dintre noi și îi vom ajuta întotdeauna pe cei mai vulnerabili din Europa, punând oamenii pe primul loc, și nu politica.” Haida-de, miroase rău a demagogie roșie, vă credeam mai inteligenți, mai  inventivi ! Și societatea socialistă multilateral dezvoltată cocoțase  tot omul în buricul  amplului  șantier de reconstrucție  socială și politică...

7. „Ne vom  înzestra cu mijloacele potrivite ambițiilor  pe care le avem”.

Brrr, omenirea s-a prăbușit ori de câte ori  ambițiile  s-au inflamat, cerând mijloace pe măsură care să le satisfacă  paranoic. Eheee, amintiți-vă de ambițiile lui Hitler! Și el cerea mijloacele potrivite ca să-și „realizeze obiectivele și a-și duce la îndeplinire politicile”, proiectele umanitare!

8. „Vom  proteja  viitorul următoarelor generații de europeni”.

Învățându-i Coranul, nu? Ideală ar fi o rezervație pe modelul american,  un exemplu de protejare a generațiilor de indieni. Căci în perspectiva deloc îndepărtată, europenii vor fi minoritari  acasă la ei, Allah să ne ajute !

9. „Ne  vom proteja cetățenii și le vom oferi siguranță investind în puterea pașnică și în puterea coercitivă și colaborând cu partenerii noștri internaționali”.

Politica prezervativelor sociale e o altă vorbă aruncată-n vânt. Ce siguranță să ofere noul sclavagism corporatist? Scutiți-ne de minciunile  astea, mă sperie întrecerea între lideri, lupta lor pentru întâietate planetară! Și cum să fie  o putere pașnică, fățarnicilor ?

10. „Vom continua să colaborăm cu partenerii noștri la nivel internațional pentru a menține și a dezvolta ordinea internațională bazată pe norme, pentru a valorifica pe deplin noile oportunități comerciale și pentru a aborda împreună probleme globale, cum ar fi conservarea mediului și combaterea schimbărilor climatice.”

Bla, bla... Un pahar cu apă și o pastilă  anti-greață, vă rog ! Într-adevăr, „e absurd să combați demagogia !” (3)

Marian Nazat (www.mariannazat.ro)

 

[1] Alvin M. Owsley, ministrul plenipotențiar al SUA în România în perioada 1933-1935 în Pagini de jurnal; doi diplomați americani în Bucureștiul interbelic  (Editura Vremea, 2018)

[2] Radu Cosașu, Gazeta Sporturilor

[3] Vasili Grossman, Viață și destin

 

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Editorial

Ultima oră