De sub scut

14 Aug 2015
De sub scut
O americancă, venită în România pe scutul antirachetă de la Deveselu, asemenea temutei Ana Pauker – numai că atunci la modă erau tancurile muscălești -, a pățit o întâmplare care a uimit planeta. Ei bine, femeia a făcut o pneumonie și cum felcerul din baza militară nu i-a găsit leacul, a tras o fugă la Caracal, orașul celor 11 minuni, parcă. Acolo, bolnava a aflat că nu sunt paturi libere, doi pe loc, dacă vrea. Dar ea n-a vrut și s-a dus la Craiova, însă a primit același răspuns: „N-avem, de unde?, dacă n-avem, țara e-n reformă sanitară din vremea lu´ Burebista”. Noroc cu niște doctori omenoși și sensibili la geopolitica mondială, care au luat-o la ei acasă, sfidând astfel sistemul medical românesc. Știrea a întors pe dos media de pretutindeni, nelipsind mulțumirile yankeilor, gravate pe o plachetă a forțelor militare ocupante. Citind întreaga poveste, n-am cum să nu mă întreb de ce medicii aceia ospitalieri nu-i iau în dormitorul lor și pe sărmanii întinși pe holurile spitalului. Români, nu americani! Le-ar da, bieților juveți, o șansă în lupta inegală cu un stat capitalist trepanat.

*
Într-un discurs din 18 decembrie 1967, tovarășul A.F. Gorkin, președintele Curții Supreme a URSS, a precizat că „Tribunalele sovietice și KGB-ul au aceeași vârstă. Dar nu acesta este elementul care ne apropie. Esențială este identitatea sarcinilor noastre”. Dezvăluirea apare în cartea Rusia sau legea puterii, apărută sub semnătura jurnalistei elvețiene Therese Obrecht.

Peste ani, în România eliberată de sub jugul sovietic, în cadrul instanțelor de judecată s-au înființat structuri de securitate, iar capii celei mai înalte curți de justiție pomenesc întruna despre parteneriatul lor cu ofițerii de informații în lupta anticorupție.

Așa se petrec lucrurile ori de câte ori tribunalele și Serviciile Secrete au... sarcini comune, istoria, perversă!, se învârte dintotdeauna în spirală...

*
Dacă te uiți cu atenție la emisiunile televiziunilor de dezbatere publică de la noi, vei constata cu scârbă că studiourile alea seamănă cu staborurile țiganilor. Toți judecă și pronunță sentințe de vinovăție, însă pe găști politice și după ureche. Căci niciodată lista proscrișilor citită la Realitatea TV nu va semăna, de pildă, cu cea de la România TV sau de la Antena 3. Și viceversa. Poate, cât de cât, cu aia de la B1 TV. Procurorii din media neoașă, acompaniați de politicienii purtători de vorbe, se arată seară de seară și recită rechizitoriile frustrării lor de partid. Alte teme de discuție nu mai încap în grila de programe, arestările și condamnările au acaparat ecranele și mințile consumatorilor de iluzii. Norodul trebuie ținut departe de cauzele acestei isterii naționale - pluripartitismul și legile capitaliste.

*
Klaus Iohannis a câștigat procesul cu Agenția Națională de Integritate la o instanță din Țara Moților. Reprezentanții statului nu au mai făcut apel. De ce? se miră iscoditor destui naivi. Fiindcă șeful statului este chiar pârâtul... Klaus Iohannis. Nu aidoma s-au petrecut lucrurile și cu Traian Băsescu în deja prescrisul „dosar Flota” ? La noi, Președintele României e mai puternic decât Legea...

*
Un fost client îmi scrie din penitenciar. Se simte condamnat pe nedrept și, de aceea, îmi trimite un citat din Nietzsche. Cică „Nu sunt supărat pentru că m-a mințit. Sunt supărat pentru că de acum încolo nu o mai pot crede”. După cum se vede, Justiția are darul acesta de a supăra oamenii, ori de câte ori devine... injustiție.

*
Uneori, se reproșează formațiunilor politice de aici că n-au programe de guvernare și brusc mă pufnește râsul. Care programe?, că băncile nu ne mai aparțin, economia așijderea, deficitele sunt stabilite de cămătarii transnaționali, ca și rata șomajului, totul! Și guvernanții valahi ce să mai programeze, decesele? Guvernele din urmă par mai degrabă funeste societăți de lichidare judiciară a statului român. Chipurile, unitar și suveran...

 

Alte stiri din Editorial

Ultima oră