De pe Dâmbovița pe Sena, fără robă

15 Mai 2018 | scris de Marian Nazat
De pe Dâmbovița pe Sena, fără robă

În camera de chibzuință, doi judecători deliberează. „Să terminăm ce-am început... Nu mi-o semnezi mie, lu` maică-mea, nici mie... O semnezi pur și simplu, nu-i așa, ai înțeles ? Deci,  nu am luat șpagă în acest dosar”, se explică unul dintre ei. Celălalt răspunde: „Ți-am zis eu că ai luat șpagă ? Ți-am spus că ai stăruit atât de mult”. „Da, pentru că eu cred  în soluția asta”, continuă primul. „Crezi în soluția asta...”, vine replica celuilalt. Dialogul se încinge, iar unul dintre magistrați îl înregistrează  pe interlocutor cu telefonul mobil. Urmează  plângeri reciproce și scandalul a căpătat dimensiuni mediatice.

 Citesc și recitesc transcrierea convorbirii, este întâia dată când pătrund în intimitatea sacrosanctă a încăperii acelea misterioase în care sunt hotărâte destinele „penalilor”. Dincolo de coloratura oarecum stridentă a limbajului,   altceva mă îngrozește – împământenirea prejudecății că o soluție de achitare nu poate fi decât consecința coruperii  magistratului ! „Deci, nu am luat șpagă în acest dosar,  eu cred în soluția asta”... 

Știm noi că ăla e un infractor, ce dacă probele sunt firave ? La beci cu el ! În acești termeni se discută de dimineața și până seara, într-o  țară în  care fiecare se visează procuror. Bănuitor din fire, românul abia așteaptă să scoată  șișul și să-ți lege  mațele de gât, într-un ritual al intoleranței violente. Ura ne-a desfigurat într-atât încât ne-am transformat  în monștri. Temnița a luat locul școlii în dezbaterea publică, o dezbatere purtată de indivizi agramați  și găunoși, expediați în studio cu tema scrisă de alții. Niște melițe rablagite. Vorba lui Alexandru Mironescu, „proștii nu pun condiții. Ei acceptă  totul ca să fie... oameni mari. Astfel, în mod obscur, cred că pot acoperi  viermele care îi roade, sentimentul  nulității”. Iar proștii ăștia  s-au înmulțit  cu o viteză aiuritoare  și au acaparat spațiul public în mod  revanșard, brutal, ultimativ, sentențios... Fiecare îl suspectează pe celălalt  de toate relele  posibile. Ne-am făcut din prezumția de vinovăție crez,  iar din lupta contra corupției, obsesie națională, mai ceva  ca pe timpul Ku Klux Klan -ului din America.

Vasăzică, orice verdict, în afara celui de condamnare, naște suspiciunea cumpărării „onorabilului”... Stricate se arată  rânduielile justiției neaoșe dacă am ajuns să gândim astfel... Dar nu mă mir, de vreme ce meduzele haștagiste folosesc sloganurile primite de-a gata pe rețelele dubioase... Cetele de canibali  care strigă „DNA, să vină să vă ia !” sunt  expresia abjectă a acestui deceniu al lepădării noastre de sine – individuale și colective... Deceniul turpitudinii și al perverselor aparențe.

*

În Franța, „prima mare putere de rangul al doilea”, barourile au intrat în grevă, nemulțumite de rolul decorativ și inutil al apărării. Dar și de preconizata reformă  a justiției,  prin care balanța se înclină periculos de partea acuzării. Așa că avocații și-au întins robele pe parchetul instanțelor de judecată și s-au prefăcut, convingător, că dorm. Oricum erau de prisos în sălile dominate discreționar de avocații statului.

 La noi, în „micul Paris” al protocoalelor „statului-vertical”  și  al declarațiilor de confidențialitate ale  judecătorilor , situația este și mai dramatică, însă corpul avocaților n-are de gând să protesteze și să  tragă aghioase revendicative în „templele Dreptății”. Dar asta nu-i împiedică pe unii să  se  solidarizeze, chiar și răzleț, cu colegii de  bară din „Hexagon”. Gestul cu pricina nu ne costă nimic și ne scutește de complicații, altminteri ne-am trezi demonizați și călcați în picioare, ca dușmani  ai gloatei #.

Marian Nazat (www.mariannazat.ro)

 

 

 

Marian Nazat

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Editorial

Ultima oră