Februarie 1990.Aproape doua luni de cand Ceausescu avusese o zi proasta. Romania era in fierbere:Iliescu voia sa introduca perestroika. Fortele progresiste, doritoare de economie de piata, privatizare rapida si viata demna din ajutorul de somaj, s-a mobilizat rapid in fata cladirii Guvernului.Vuia Piata Victoriei de revolta celor indignati de intentia lui Iliescu. Cei din fata strigau cu obida: Jos Perestroika.
Din nefericire, acustica pietei lasa de dorit iar luptatorii progresisti din spate nu intelegeau ce lozinca se striga.'”Jos” se auzea destul de clar, nu era niciun dubiu.Mai departe. era ceva neclar, parca era vorba de un anume Stoica. Si, de fapt,cine este acest Stoica? Probabil ca repectivul,nostalgic al vremurilor trecute,se ascundea in cladirea guvernului si se opunea, malefic,instaurarii capitalismului in Romania. Cum s-a intamplat de atatea ori in istoria zbuciumata a patriei, salvarea a venit de la un intelectual care, aflat in randurile din spate,a descifrat enigma. Cu urechile bine ciulite a inteles din dictia neglijenta a revolutionarilor din fata ca cel care trebuie dat jos e Petre Stoica. Iar lozinca “Jos Petre Stoica” capata, astfel” un inteles logic.Asa ca , dupa ce incerca un timid “Jos”, tare se bucura ca intreaga piata prelua numele reactionarului.
Restul e istorie:un vuiet apocaliptic matura intreaga Piata a Victoriei iar strigatul de “Jos Petre Stoica”deschise un nou drum luminos in istoria tarii.
Asa a inceput capitalismul in Romania: printr-o eroare de comunicare.Din acest motiv a si ajuns o eroare de capitalism. (G. Voicu )
