Mai grăbiţi ca oricare alţii, gospodarii din Convenţia Democratică „şi-au suflecat mânecile” şi s-au apucat să deretice prin propria ogradă. Căci, aşa cum îi stă bine românului, acesta, o dată cu venirea primăverii, începe să facă ordine şi curăţenie, să arunce lucruile care au devenit inutile peste iarnă. Acum, faptul că mai mulţi lideri din Convenţia Democratică ar dori să-i mulţumească dlui Emil Constantinescu, că a stat până acum în fruntea lor şi să-i dea papucii zburători, este deja o chestiune care mă depăşeşte şi, oricât aş vrea eu să-i dau de urmă, tot degeaba. La fel şi cu situaţia în care unii gospodari ai Convenţiei vor să tragă o linie de var, într-o parte să pună păsările din Opoziţie care fac ouă, dar nu cântă, iar în cealaltă parte să fie aşezate păsările cântătoare, dar neouătoare. Adicătelea, vreau să spun, ca să mă înţeleagă şi oiţa aia rătăcită de Laszlo Tokes, cocoşii. Eu, dragi gospodari, nu întămplător am ajuns la „cucurigu-boieri-mari”, pentru că uitând-ne mai bine în curtea Convenţiei, vom vedea dacă vom apuca de atâţia pinteni şi creste, numai cocoşi. Care mai de care mai înfoiat, care mai de care mai liberal ş.a.m.d. Toţi vor să fie cocoşi, nici unul găină. Vorba aia, una e să zgârmi la poalele grămezii de doctrine, şi alta e să zgârmi în vârful ei. Dar ce credeţi că tot caută cocoşeii ăştia ai noştri, de se-nfoaie şi cântă de zor pe gardul capitalismluuiĂ Nu vă grăbiţi să spuneţi punguţa cu doi bani, căci cu măruntul ăsta nu mai poţi să cumperi în ziua de azi nici un „copil Mooney”. Ei caută, crezând în pintenii lor că o să găsească vreodată mărgica fermecată. Mărgicua fermecată, care se află demult, tare demult, în – iertată să-i fie expresia - în guşa dlui Coposu. Cucurigu, boieri mari, luaţi mai bine ăi doi bani! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
