Copiii nu se fac pentru că-i în trend, la modă, cool ori ca să te aliniezi standardelor middle class-ului care și-a tras prunci vii și vrei și tu să fii în șabloanele societății.
Copiii nu se leagă în căruțuri de firmă ori țoale cu etichetă, așa cum nu-i hrănești din țâțe Vuiton pline de lapte Hermes.
Copiii nu se nasc pentru a da țării forță de muncă, lapte, brânză, ouă și nici pentru a pondera statistici. Copiii nu-s o prelungire obligatorie și forțată a frustrărilor personale ori a dorinței neamurilor.
Copiii nu înseamnă supremul familiei, așa cum familia nu înseamnă obligatoriu copii. Copiii sunt iubire. Apar din dragoste și se cresc din afecțiune.
Copiii se lasă liberi, desculți în iarbă, murdărindu-și hainele cu noroi, zdrelindu-și genunchii, storcând dude între degete, prizând tei direct de la sursă, inhalând miresme de soc.
Copiii cresc în aer liber, în bătaia soarelui, a vântului și a zăpezii, în spații largi, la bustul gol, jucându-se cu apă, cățărați prin copaci, înotând în râuri reci de munte, printre castele de pietre rotunde fără colțuri.
Copiii îți construiesc coifuri de ziar, îți pun cirețe la urechi, desenează pe asfalt, bat mingea, sparg geamuri, dansează în ploaie, lansează avioane de hârtie de pe bloc, mâzgălesc pereți cu vopsea, cad cu bicla, îți rup mâini pe skate-uri.
Copiii se mânjesc cu tort pe față, se îndoapă până la refuz cu bomboane învelite-n staniol colorat. Copiii adorm uitați prin căpițe de fân ori pajiști, printre flori și animale la fel de libere ca ei. Copiii visează, iar visele devin realitate.
Lăsați-vă copiii liberi de prejudecăți, șabloane și modă! Copiii sunt bucurie, nu un Must Have! Copiii nu-s modele pe catwalk și nici sclavi ai lumii oamenilor mari. Copiii nu vor răceala tabletei, ci căldura prezenței umane. Copiii vor joacă, nu Politically Correctness!
#DinculescuL
