când făceam rondul de noapte la profm, mă tot suna o doamnă, gabriela.
graseia, vorbea uşor şoptit şi nu părea să stea bine cu nervii. îi placeau poeziile şi era convinsă ca se pun droguri în banane.
într-o discuție pe o temă de mare profunzime intelectuală, a pomenit de mai multe ori pronumele Ei. majuscula era evidentă şi, după câteva întrebări, am înțeles ca doamna se simțea ținta unei conspirații, unui interes ocult.
chiar am vrut să verific şi am întrebat-o dacă a văzut pe cineva pe urmele ei. a revenit la suspiciunea față de banane, care ar avea efecte halucinogene şi a spus că nu a văzut pe nimeni, dar simte prezența Lor, simte că Ei sunt pe urmele ei.
mi-a confirmat că foloseşte telefonul public uneori şi am întrebat în continuare dacă a observat că atunci când are o convorbire mai lungă, se formează o coadă în fața cabinei. s-a înfiorat un pic, a tăcut şi a şoptit: de unde ştiți? credeți ca sunt Ei?
i-am spus să încerce să le rețină figurile şi să vadă în ce măsură se repetă. deşi la cât de bine organizați sunt Ei, îşi permit uşor să schimbe agénții.
i-am recomandat să treacă pe grapefruit sau portocale şi i-am urat noapte bună.
ieri mergeam pe la apus pe o stradă cu tramvai şi zâmbeam cu gândul la o conversație de mai înainte în care spusesem în glumă: tu sigur ai ceva cu mine, de ce îmi spui că am mania persecuției?!
se auzea un huruit şi când am întors capul am văzut un tramvai venind încet spre mine. m-a pocnit râsul şi am formulat această revelație:
Adevărata manie a conspirației e când te simți urmărit de tramvai sau troleibuz.
_______________
articol preluat de pe blogul lui Răzvan Exarhu - www.exarhu.ro
