Bolile româneşti bat la fund tehnica japoneză

15 Iun 2015
Bolile româneşti bat la fund tehnica japoneză
Recent, o companie din Tokyo a pus la punct un dispozitiv care poate detecta bolile după mirosul respiraţiei. Românii, popor cu antrenament serios în ceea ce priveşte băuturile spirtoase şi licorile bahice, ar fi greu de diagnosticat cu acest aparat deoarece încă nu s-au inventat bolile care să răspundă la simptomele lor. Astfel, dacă mirosul respiraţiei are damf de tescovină sau de „Ochii lui Dobrin”, purtătorul acestui virus se caracterizează prin nas veşnic roşu, ochi nevinovaţi şi apoşi de viţel la poarta nouă, mers legănat, larg, din gard în gard, cu dese pauze de sprijin de ulucă. De regulă, este într-o permanentă ceartă cu sinele sau cu un partener imaginar, atenţia fiindu-i captată numai de anumite „tag”-uri: cinzeacă, răchie, pălincă etc. Melodia preferată: “Am jurat că n-oi mai bé/Însă nu mă pot ţine”. Boala s-ar putea numi „Ţuicomierlită”.

Dacă respiraţia miroase a hamei şi orzoaică, pacientul se recunoaşte prin burtă-balon, obraji purpurii, râgâială prelungă. Mersul este săltăreţ-ţopăit iar sportul preferat brunderschaft. Melodia preferată. „Trăiască berea în care ne-am născut”. Locul unde vrea să vieţuiască: Berevoieşti. Boala devine contagioasă mai ales în sezonul cald, la terase, şi poate purta numele de „Bermatită de contact”.

Dacă pacientul prezintă o respiraţie cu aromă de Târnave, Tohani sau Cotnari e clar că poate fi recunoscut după împleticirea limbii, salivarea permanentă, necondiţionată, pavloviană la vederea unei sticle de trei sferturi şi auzul cuvântului magic „şpriţ”. Melodia preferată: “Ia mai toarnă-un păhărel”. Ultima dorinţă: „Să-mi scriu când va fi momentul/Cu vin roşu testamentul”. Boala s-ar putea numi „Vinicocel de Bohotin”.

De amintit că actualul prototip de care vorbim necesită un proces de circa 20 de minute pentru a colecta mirosul respiraţiei prin intermediul unei măşti. În acest caz, cel care degajă un miros pregnant de ploşniţă (whisky) nu mai apucă să-şi afle diagnosticul, fiindcă, în cele 20 de minute cât stă cu masca pe figură, are timp berechet să se îmbete de la propria-i respiraţie. Semnalăm japonezilor că, în ceea ce ne priveşte, mai au de lucru la acest dispozitiv. Hâc!

Alte stiri din Editorial

Ultima oră