Privesc meciul Franţa-Israel – să fi trecut şaizeci de minute – şi văd nişte jucători fracnezi neputincioşi, care mă fac să mă întreb cum au putut să ne bată pe noi tocmai la Bucureşti. În schimb, israelienii formează o echipă aşa de frumoasă, care se bate pentru fiecare minge, să-ţi vină să o pui în tablou. Şi culmea, tot ei, israelienii, au avut vreo trei ocazii cât roata carului mare. În momentele dificile, francezii dau drumul unui cocoş pe teren – un cocoş în carne, creastă şi oase – ca să mai taie elanul israelineilor, trebuindu-le cel puţin un minut ca să-l prindă. Uite că pasărea asta le-a adus noroc, au înscris un gol norocos. Cât despre ai noştri, clasă, tată! Vedeţi, băi francezilor, faceţi voi ce faceţi şi tot în urma „ţiganilor”, cum ne numirăţi deunăzi, ajungeţi. Diferenţa dintre noi şi voi, în afară de aia de puncte, e gigantică. Voi n-o să reuşiţi niciodată să fiţi talentaţi, pentru că n-aveţi gena de aşa natură. Poate aţi văzut aseară, înainte de a intra pe teren, cum unul Gică Hgi vă preda în direct şi la o oră de vârf „şutul la poartă”, „centraea” şi alte execuţii care, oricât v-aţi strădui, mi-e greu să cred că le veţi reuşi vreodată. Rugaţi-vă, puneţi-l şi pe Chirac să nu ne întâlniţi prin prin Anglia, că dacă se va întâmpla lucrul ăsta, după meci veţi muşca bucăţi mari din Eiffel! Iar voi, tricolorilor, ne-aţi mai arătat încă o dată, nu mai era nevoie, că formaţi singura întreprindere din ţara asta unde merită să-ţi bagi cuponul. Domnu’ Halaicu, tocmeşte, dom’le, nişte sculptori să le facă băieţilor nişte statui, că ai văzut şi mata, Lenin stătu în Piaţa Scânteii degeaba cam o eternitate, după ce făcuse ţărişoara asta să dea cu stângu-n dreptu’ cincizeci de ani. Hagi merită cel puţin un bust. Pregăteşte pietrişu’ că au sosit băieţii. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
Bustul lui Hagi
