Dacă există cineva care sa fi dus pe cele mai înalte culmi arta de a face pe prostul, acela este cu siguranţăColombo. LaColombo, care ne serveşte sâmbătă de sâmbătă lecţii despre viaţă, „cu cât e mai bun trabucul, cu atât e mai clară mintea” şi, fireşte, cu atât sunt mai mari întrebările. Întrebări la care locotenentul nostru de sâmbătă seara găseşte răspunsuri, chit că se bagă în apă să caute un cadavru, încălţat în cizme de cauciuc până-n gât, chit că se tăvăleşte cu trenciul său veşnic (şi atât) prin tufişuri, doar-doar o găsi un chiştoc care să-l ducă la criminal. Criminal, care pe zi ce trece e mai deştept, mai diabolic de parcă ar fi văzut toate celelalte episoade cu Colombo de până atunci. Însă, oricât ar fi el de diabolic – de criminal vorbesc – de fiecare dată ajunge să se împrietenească cu posesorul de trenci, nefiind de mirare dacă, după ce a fost prins, va sta să bea o bere cu el. Nu ştiu de ce, dar sentientul că după ce „sfârşit-ul” unui episod a apărut pe generic, cei doi, Columbo şi criminalul „se râd” de noi, ca şi când ne-ar mai fi păcălit o dată. Dar nicăieri nu duce mai sus Columbo arta de a face peprostul ca atunci când se află faţă-n faţă cu superiorii săi. Când îl vezi cum povesteşte felul în care a descoperit el o chestie senzaţională, povestind lucrul ăsta ca şi când a descoprit un băţ de chibrit ars, şi-l mai vezi şi pe şeful lui cum se miră: „cum domn’e, ‘ai lasă-mă, ai făcut tu astaĂ”, te pufneşte râsul fără să vrei. Ceea ce arată că felu în care se poartăColombocu superiorii săi - face pe prostul – este acelaşi şi în cazul criminalului. Nicicând nu e mai deliciosColomboca atunci când spune cu nevinovăţie că nu înţelege deloc cărţile poliţisate. Chiar după ce a terminat cartea, el tot nu înţelege nimic! Noroc că, spre deosebire de foarte mulţi,Colomboal nostru după ce face pe prostul revine la normal. Ultimul episod le-a pus însă capac la toate. Existau toate motivele ca acea crimă să aibă loc, dar, totuşi, ea nu fusese făcută. Mai lipsea doar ceva. Şi când a existat şi acel ceva, crima a fost înfăptuită, şi, culmea, tot de cel care pusese la cale prima dată înscenarea. Băi, fraţilor, aşa cred că fu şi cu „Revoluţia din decembrie”, că, de fapt, aci voiam să ajung. Existaut toate motivele ca ea să aibă loc, cineva chiar pusese la cale cum să se întâmple treaba. Mai lipsea, ca şi în filmul cu Colombo, ceva, ceva care să o pună de mămăligă, după cum se plănuise. Şi acel ceva, la noi, a fost poporul. De unde şi vorba: În România Revoluţia a făcut-o poporul. Însă, „criminalul”, cel care a pus la cale Revoluţia, n-o să fie niciodată prins. Nici măcar deColombo! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
