Mi-e dor să aduc o ofensă unui demnitar. Mi-e dor de un parlamentr bun de calomniat. Şi nu mă las, prea cititori ai „Jurnalului Naţional” până când nu ofensez o „rudă apropiată” a unui funcţionar public. O verişoară din fraţi, un cumnat public, o mătuşă din Galaţi! Dar, parcă mi-e greu, îmi stă pixul în loc să calomniez un singur demnitar, aşa că, măi băieţi, adunaţi-vă cam vero zece bucăţi, eventual un mic grup parlamentar, ca să simt şi eu că ofensez. Aşadar pentru ofensarea demnitarilor patru ani de puşcărtie, pentru ofesnarea „rudelor apropiate” cinci ani şi patru luni, pentru calomnnie trei ani… să socotească un demnitar cât ar trebui să iau pentru ofesnarea şi calomnierea a unui lot de zece bucăţi. Da’ să calculeze repede că mă grăbesc, am de insultat nu glumă. Fraţi români, un singur lucru vreau de la voi: atunci când noi, aşa-zişi ziarişti, vom fi puşi la răcoare să veniţi la vorbitor să mai schmbăm o vorbă, două şi, dacă se poate, numai dacă se poate, să aduceţi cu voi o chifteluţă, un măr, un şniţel, să nu se stingă de tot ofensa adusă demnitarilor în noi. Şi apoi, vă promitem în mod solemn că atunci când vom ieşi o vom lua de la capăt cu rudele apropiate. Tocmai de-asta propun să se publice în Monitorul Oficial listele cu „rudele apropiate” ca să ştim şi noi pe cine calomniem, să nu bâjbâim ca proştii. Vezi la poziţia şapte pe verişoara demnitarilor, te apuci tată şi pui cuvintele pe ea, jar mănâncă până când n-o cunoaşte tot cartierul. Rude apropiate, cumnaţi, fraţi, surori, daţi-i în mă-sa de calomniatori. .. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
Am ofensata mea, sunt ziarist!
