Este duminică. O duminică de iulie care stă să se sărute cu o zi de august. Copii şi oameni mari au fugit la ştrand, la mare, maşinile mici şi mari se plimbă pe drumuri naţionale, grădinile şi-au scos pe acostament legumele şi fructele, oraşele par o clipă mai obosite şi părăsite, Mamaia e plină de voci, muntele şi marea aveau întâlnire la şase trecute fix, dar o câmpie le-a stricat idila, strugurii se coc în taină, bărbaţi şi femei mirosind a toamnă taie aerul verii în maşini decapotabile, Dunărea plânge ţara de la ograniţă la alta, ploaia se joacă de-a va-ţi ascunselea cu paparudele, fântânile cu cumpănă merg pe cartelă, telefoanele vorbesc între ele şi – culmea – tot mai e cineva pe fir, eu scriu, o cascadă uită să mai ajungă pe pământ, e cald, e foarte cald, hidrocentralele dorm pe mal, pescarii au intrat în apă să prindă peştele cu mâna, fântânile arteziene ţâşnesc la cârtiţe, metroul e singur şi gol, căţelul pământului se pregăteşte de cină, sub o boltă de viţă de vie se mănâncă pepeni reci cu coniac şi zahăr, aerul condiţionat se dă din gură-n gură, cimitirele se odihnesc şi ele, ciobanii îşi tund oile, Delta stă toată ziua şi se uită în oglinda cerului de frumoasă ce e, soarele e pentru noi stăpân şi sclav în acelaşi timp. Este duminică. O duminică de iulie care stă să se sărute cu o zi de august. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
Alt colaj de duminică spre luni
