Aerul de Washington

Totul îmi pare cunoscut la Washington: oamenii, străzile, clădirile, parcurile. Şi toate astea fără să le mai fi văzut vreodată. Rece şi impunător, sobru, pus la patru ace, Washingtonul seamănă cu un domn din înalta societate, un domn cu care nu  poţi să faci prea multe glume, de teamă să nu fi prost înţeles. Cauţi în tot oraşul un cuib de fantezie şi nu-l găseşti sau poate n-am căutat  eu destul. Aerul de Washington nu există. Adică există atât cât să-l respiri. Parisul, aer aerul lui, Rio de Janeiro aerul lui şi mă rog, sunt atâtea oraşe al căror aer ţi-a rămas în suflet, în minte, în inmă.  Cu aerul de Washington nu poţi rămâne decât în nări. Oraşul ăsta parcă traieşte în vid. Sigur, poate aerul de Washington este bun pentru căile respiratorii dar, pentru amintiri, nici vorbă. Şi, în plus de asta, oamenii de pe aici, cetăţenii Washington-ului, washingtonenii, dacă vreţi, se uită unii prin alţii, unii prin tine şi nu văd nimic. Nu-i interesează zâmbetul tău, nu-i interesează lacrimile lor, nu-i interesează decât treaba lor care, oricât ar fi de măruntă, fac din ea idealul vieţii. Ca să faci un american din Washington să te priveacă în ochi trebuie ori să-i dai un pumn, în cazul ăsta nu ştiu dacă mai apucă, ori să-i spui că-i un idiot şi, în cazul ăsta, s-ar putea să reuşeşti doar să-l sâcâi. În plus de asta, cetăţenii americani de culoare din Washington îi văd că-şi văd liniştiţi de treaba lor, adică muncesc cu sârg pe unde-i vezi şi te întrebi unde sunt negrii ăia care fac atâta rău prin filme. Cât despre americanca visurilor noastre, ale românilor mi s-a părut laun moment dat că mă aflu cu ea în lift. Şi chiar am fost o dată, că m-a întrebat ce mai fac, sau poate era pusă de cineva de acasă, să facă treaba asta. În fond, americanca asta care mă urmăreşte pe mine nu există decât în filme. Şi cum eu momentan nu joc în nici un film… Oricum, am hotărât ca la plecare să-i pun domnului ăsta de Washington o piedică. Să-şi şifoneze măcar străzile. Iar pentru dumneavoastră, cititotrii „Junralului Naţional” am să aduc o sticluţă plină cu aer de Washington ca să vedeţi ce se mai respiră pe aici. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCA