Unii descoperă adevăru absolut cu a mare şi a mare şi-l postează pe internet. Asta face parte din bunătatea inimii lor care tocmai a descoperit adevărul absolut cu a mare şi a mare şi pe care acum vor să-l împartă generos. De ex. Una descoperă că prietena ei are cancer. Asta e motiv de meditaţie adîncă: de ce ea, de ce tocmai ea, de ce nu, ce mai e şi viaţa asta, unde ne ducem, de ce ne ducem, da de ce nu ne ducem, oare nu ne ducem prea devreme, dar oare nu ne ducem prea tîrziu, dar cînd putem spune că e prea devreme? Şi enumerarea poate continua.
Alta descoperă c-a lăsat-o bărbatu după trei ani de căsnicie. Motiv imperios de reflecţie asupra... ăăă... deci asupra vieţii. Da, exclamă părăsita. Dar abia acum începe viaţa mea. Copilul e mare, înţelege, eu sînt tînără, frumoasă, pot să scot nisipu tot, am viitoru-n spate (sau, mă rog, în faţă, pe undeva pe lîngă mine), adevărul meu absolut cu a mare şi a mare pe care vreau să-l împart cu toată lumea e o subtilă, delicată delimitare semantică pe care o face limba engleză, nu şi limba română: necuplată, poate, singură niciodată! Oh. Aceste cuvinte ne doare! Şi cum priveşte societatea mamele singure dar ce bine se simte ea, pentru că ea ştie adevărul ei absolut, cu a mare şi a mare, şi care aşa e, ce căcat!?
Alta descoperă ce bine se-nţelege ea cu plodu dacă-i ascultă toate alea şi lasă natura să-şi facă treaba. Adevărul ei absolut cu a mare şi a mare pe care-l vrea împărtăşit cu toată lumea e că sîntem nişte oligofreni şi care copilu e bun, noi sîntem răi şi-i mai stricăm şi p-ăia mici. Şi strigă tare, pe net să se audă pînă-n fund la taxatoare.
Alta cică cu iubirea. Că iubirea e aşa şi pe dincolo, şi că uite cum au stricat ei toată treaba, că mama, că tata, că bunica, că bunicu care-şi bagă ei nasu, adevăru ei absolut cu a mare şi a mare e că să-i lăsăm în pace pe toţi şi să ne trăim amoru, să nu ne mai uităm în gura la toţi proştii, că-n gura la toţi proştii se uită doar stomatologii, deci s-a-nţeles?
Alta a descoperit că mîncarea cea mai bună e mîncarea simplă. Pornind de aici, ea a ajuns la concluzia că tot ce e simplu e bun şi că tot ce e complicat nu e bun, adevărul ei absolut cu a mare şi a mare este că less is more. Muamă.
Din toate cele de mai sus şi încă din toate cele ce nu s-au spus dar s-au intuit şi se vor mai intui în continuare se constată că adevăru absolut cu a mare şi a mare îl deţin doar fetele. Băieţii nu au acces la adevăru absolut cu a mare şi a mare, decît, bineînţeles, prin paginile blogului deţinătoarelor adevărului absolut cu a mare şi a mare. Ceea ce e bine, că altfel.
Blogurile de băieţi nu deţin adevăru absolut, dar din blogurile băieţilor am învăţat adevăru absolut, cu a mare şi a mare: cum să-mi aleg încălţămintea pentru alergat astfel încît să nu mă lase coloana după prima săptămînă, cum să faci eficient abdomene, fără să-mi dau sufletu şi, bineînţeles, la cîtă vreme după antrenament am voie să mănînc şi ce anume, astfel încît să nu mă fac vacă la loc.
Nimic despre alăptatul natural, nici despre născutul natural, nici despre cît e de periculoasă cezariana şi nici despre cîţi centimetri trebuie să ai dilataţie ca să te bage obstetricianu-n seamă şi, nu, nimic despre ce e viaţa şi încotro se duce ea.
