Trântele dintre UDMR şi legea învăţământului de la noi din ţară nu mai reprezintă demult o noutate pentru nimeni, aşa cum nu este o noutate faptul că în România trăiesc oameni şi că o mare parte dintre ei nu ştiu unde să-şi bage cupoanele nominative de privatizare. Aşa că, lupta în sine s-a-nvechit. Noi sunt, însă formele ei de dus-întors cu orice prreţ. Chiar şi un preţ de 200 lei cât costă o insignă. Şi, pentru că vă simt dând nerăbdători din picioare, o să vă explic imediat şi ce-i cu insigna asta. Podoaba se va pune în pieptul tinerilor maghiari cetăţeni români şi redă imaginea unui elev cu limba scoasă ameninţată de o foarfecă pregătită s-o reteze cât ar zice ea, limba, UDMR, de exemplu. Ideea, care trebuie să recunoaştem cu gura închisă de frică de foarfece că este una de la genială în sus, i-a venit filialei Mureş a pomenitei formaţiuni, după mai multe nopţi de frământări, căutări şi săpături la temelia bunei înţelegeri dintre copiii români şi cei maghiari. „Acest fel de protest cu un pic de umor (macabru zic eu), cu un pic de durere, este apt să exprime realitatea fără să jigneacsă pe nimeni, fără să atingă tineretul de altă etnie şi în favoarea viitorului limbii noastre materne”, a declarat preşedintele filialei respective, cu ocazai brevetării ideii de mai sus. În fond, dacă stau eu şi mă gândesc cu capul, intenţia UDMR-Mureş n-ar trebui să ne atingă deloc, deoarece, indiferent de sistemul de prindere a insignelor, ele se vor atârna de pieptul elevilor şi nu al nostru, al oamenilor mari, indiferent de naţionalitate. Dacă elevii maghiari cetăţeni români au sărit în sus de bucurie la aflarea veştii că vor da 200 de lei pe o insigna sau dacă vor sări de abia atunci când se vor înţepa cu acul ataşat acesteia, asta n-o mai ştim noi. O să ştie, însă, precis, Consiliul Europei. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
Acul din spatele insignei
