Părerea mea de trădător de neam şi ţară

24 Oct 2016 | scris de Cătălin Roșioru
Părerea mea de trădător de neam şi ţară

Ştiu că o să-i supăr pe unii cu ce-o să zic şi chiar sunt curios să văd cât de tare se supără.

M-am uitat şi eu, ca tot cetăţeanul, la marşul ăla unionist, ăla de-a ieşit ca o nuntă din Vaslui, cu strigături şi cu bătaie. Mi-am mai spus părerea despre toată tărăşenia cu unirea cu Basarabia şi nu odată am fost etichetat drept trădător de neam şi ţară. Aşa că o să mai risc odată.

Nu ştiu în ce măsură ne-ar fi de folos acum să ne lipim cu Republica Moldova, că vorba ceea, Germania, cât e ea de Germanie şi tot a suspinat din greu când s-a făcut Germania dodoloaţă. Şi mai suspină şi-acum.

D-apăi noi, care abia avem după ce bea apă. Ce să facem, să unim două nevoi la un car cu boi, pe principiul ban la ban trage şi păduche la păduche?

Păi, vă daţi seama că politicienii noştri se vor simţi umiliţi de-a dreptul, că pe la est de Prut s-a furat vârtos, aşezat, cu racheţi şi cu armamentul din dotare, ai noştri faţă de ai lor sunt gingaşe prinţese în rochii de tul. Şi, Doamne Fereşte, cine ştie cu ce idei de import mai vin, că dacă te uneşti, te uneşti şi cu bune şi cu rele, aşa cum zice popa la nuntă.

Şi zău dacă n-aş fi de acord, dacă n-aş şti că toată agitaţia asta unionistă o să ţină fix până trec alegerile. După aia, o să mai vedem ici-colo câte un poster mic, rătăcit, sau scris cu spray-ul pe un zid "Basarabia e România".

Nu daţi cu pietre, asta e părerea mea de trădător de neam şi ţară.

Alte stiri din Editorial

Ultima oră