Se împlinesc 377 de ani de la aducerea la Iași a moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva

13 Iun 2018 | scris de Marina Constantinoiu
Se împlinesc 377 de ani de la aducerea la Iași a moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva

Miercuri, 13 iunie 2018, se împlinesc 377 de ani de la aducerea la Iași a moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva. Arhiepiscopia Iașilor va marca acest moment prin slujbe și evenimente culturale.

În Catedrala Mitropolitană din Iași, Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, alături de un sobor de preoți și diaconi, va săvârși Sfânta Liturghie, urmată de o slujbă de pomenire a Voievodului Vasile Lupu și a familiei sale.

Tot miercuri, de la ora 18.00, va avea loc o nouă ediție a întâlnirilor Serile Doxologia.

La Muzeul Mitropolitan din Iași, seara va debuta cu vernisajul expoziției „Sfânta Parascheva de la Iași – Mărturii scrise”, în cadrul căreia va fi expusă, printre altele, o fotocopie a documentului care atestă donarea de către Partenie I, Patriarhul Constantinopolului, a moaștelor Sfintei Parascheva, Domnitorului Vasile Lupu al Moldovei.

În continuare va avea loc Conferința Binefacerile Sfintei Parascheva, unde Pr.prof.univ. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, Arhim. Dosoftei Șcheul, marele eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iași, Arhim. Valerian Radu, preot slujitor al Catedralei Mitropolitane din Iaşi, și Pr. Bogdan Racu, inspector în cadrul Sectorului învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor, vor evoca cele mai importante momente din viața Sfintei Parascheva, vor aminti unele din minunile săvârșite de ocrotitoarea Moldovei asupra celor care se închină la sfintele sale moaște, dar vor prezenta și alte aspecte importante care au legătură cu aducerea la Iași a moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva.

În anul 1641, după ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva „pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Țara Moldovei, n.n.)”, după cum se spune în „scrisoarea sinodicească”.

Racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei).

Ajungând la Galați, apoi la Iași, pe 13 iunie, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de Sfântul Mitropolit Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși, potrivit doxologia.ro.

Viaţa Sfintei Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut la începutul secolului XI, în Tracia, într-un sat numit Epivat (astăzi localitate din Turcia, pe ţărmul nordic al Mării Marmara), din părinți creștini bogați, scrie rador.ro.

A fost botezată și crescută în credința creștină, mergând mereu cu maica ei la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.

Se spune că la vârsta de zece ani, aflată la biserică, a fost impresionată de un citat din Evanghelie care spunea „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine și să ridice Crucea sa și să urmeze Mie”. La ieşirea din biserică s-a întâlnit cu un sărman, și-a dezbrăcat hainele bogate pe care le purta, le-a dăruit omului, iar ea a îmbrăcat hainele săracului.

Acasă părinţii au bătut-o pentru acest gest, însă ea l-a repetat, ignorând pedepsele date de părinţi.

Iar într-o bună zi a fugit de acasă fără știrea părinților, plecând la Constantinopol, unde s-a închinat în bisericile lui Dumnezeu, la moaștele Sfinților de acolo și a ascultat povățuirile duhovnicești, apoi a plecat din cetate, a trecut în Calcedon și în cele din urmă s-a așezat în Heracleea Pontului, mergând pe jos până acolo.

La o biserică a Născătoarei de Dumnezeu, s-a așezat la pământ și l-a udat cu lacrimi, apoi s-a sculat și, prin rugăciune, umplându-se de har, s-a nevoit timp de cinci ani în duhovnicie.

A înălţat rugăciuni neîncetate, se culca jos pe pământul gol, a căpătat smerenie şi cuget cumpătat, inima curată, evlavie pentru Dumnezeu. După cinci ani a mers la Ierusalim, unde s-a închinat şi s-a rugat la toate Locurile Sfinte, mergând pe acolo „unde și blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au călcat”.

Apoi a mers în pustiul Iordanului și a ajuns la niște călugărițe, alăturându-se lor pentru mai mulţi ani.

Conform scrierilor Mitropolitului Varlaam al Moldovei în Cazania sa, tipărită la Iaşi în 1643, se spune că acum nu mai avea grijă „nici de veşminte şi de aşternuturi, nici de mâncări şi de mese, nici de casă sau slujnice, ci numai de curăţia sufletului şi de răspuns judecăţii, ce va să fie”. Ea „pururea suspina şi nepărăsit tânjea cumu-şi va înfrumuseţa sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va îndulci la vederea Mirelui său, de slava şi de lumina şi de bucuria cea fericită. De aceasta… ochii de lacrimi îi erau întunecaţi pururea”.

Într-o noapte, însă, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti: „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.

Ca urmare a plecat la Iope şi de acolo către patria sa, pe mare, a urmat călătoria la Constantinopol, unde a cercetat dumnezeieștile locașuri și pe sfinți, apoi a plecat și s-a așezat într-un sat numit Calicratia, în biserica Sfinților Apostoli, lângă Epivat.

După alţi doi ani a adormit întru Domnul, încredințându-și sfântul său suflet în mâinile îngerești, spre sălășluirea în locașurile cele veșnice și dumnezeiești. A fost îngropată ca o străină, nimeni neştiind cine era.

 

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Credinta

Ultima oră