Din vremea lui Pazvante Chiorul. „Umbletele” și păcatele trupești ale Savei

04 Dec 2016 | scris de Dănuț Deleanu
Din vremea lui Pazvante Chiorul. „Umbletele” și păcatele trupești ale Savei

Pentru a dovedi soborului că reputația lui a fost grav amenințată din cauza destrăbălării soției sale, Velco, precupeț, are nevoie de martori. Persoanele alese sunt implicate direct în povestea vieții lui. Un vecin din mahalaua Ceauș Radu întâmplător a surprins-o pe Sava în brațele amantului în cârciuma de peste drum și i-a livrat soțului întreaga poveste chiar înainte de a depune mărturie în fața mitropolitului.

Gheorghe mărturisește „în frica lui Dumnezeu” ceea ce „eu cu ochii miei am văzut într-o casă de cârciumă în mahalaua Oltenilor, făcând păcatul curviei cu Iordache postăvar, pă Sava, soția lui Velco precupeț”. Gheorghe este un martor de primă mână, un martor ocular indispensabil în judecarea pricinii; dar și Nicolae, jămblar din mahalaua Popescului, este tot un martor ocular care se implică direct în sancționarea femeii păcătoase, predând-o străjii orașului, după cum singur povestește.

„M-am dus la trei ceasuri den noapte și am găsit într-o pivniță pă Sava cu acest Iordache, pă întuneric amândoi și prinzându-i i-am dus la poarta Popii Ioniță până am adus straja. Și i-am dat în mâna străjii pă amândoi, pă Iordache și Sava, soțului Velco, fiind căpitan Gligorie, căpitan străjii”. Cel de-al treilea martor, Stanciul din mahalaua Ceauș Radu, nașul de cununie al celor doi soți, îi cunoaște foarte bine pentru că i-a adăpostit de la Sf. Dumitru și până la începerea pricinii, în decembrie 1784.

El nu mai este un martor direct și nu se exprimă categoric asupra faptelor pentru că, deși a văzut-o de multe ori „pă Sava femeia ducându-se acolo la Iordache la casa lui”, nu știe ce s-a întâmplat acolo și n-a bănuit niciodată că scopul acelor întâlniri era amorul și nu afacerile. Cuplul căsătorit doar de câteva luni se află sub supravegherea mahalalei. Femeia abilă reușește să-l păcălească pe acela în casa căruia trăiește, nu poate păcăli însă restul comunității.

Complicitatea lumii masculine o va pierde, căci bărbații intervin deseori în favoarea unui membru al comunității, livrând femeia găsită în locuri nepotrivite soțului sau autorităților locale. Cum va demonstra și ancheta, mahalaua întreagă cunoaște „umbletele” ei și atunci mărturia se construiește în jurul comportamentului unei femei măritate care nu-și respectă statutul și care nu ține cont de reputația soțului în interiorul comunității.

Martorii indirecți sunt adesea chemați să povestească ceea ce au auzit sau să depene zvonurile care circulă pe ulițele satului sau ale mahalalei cu privire la cutare sau cutare personaj implicat în dispută. Chiar în cărțile de blestem, mitropolitul cere detalii asupra zvonurilor care circulă pe seama jeluitorilor. Mărturia indirectă prezintă mai multe nuanțe și se plasează între două extreme: cunoașterea indirectă a subiectului aflat în dispută și simpla preluare a bârfei din uliță, din „auzirea oamenilor”, cum spune un oarecare.( Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0 ).

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Carte

Ultima oră