Din vremea lui Pazvante Chiorul. Motive de divorţ: sifilisul, orbirea şi ologeala

18 Sep 2018 | scris de Dănuț Deleanu
Din vremea lui Pazvante Chiorul. Motive de divorţ: sifilisul, orbirea şi ologeala

Din cele 35 de cazuri în care boala devine motiv de separare, 31 dintre ele sunt judecate pozitiv. Doar patru cazuri sunt respinse, întrucât ele nu antrenează şi neputinţa economică a partenerului. Despre cazul boierului Jianu am vorbit deja mai demult, rămân deci alte două cazuri în care sifilisul apare ca motiv de divorţ. În două cazuri se acordă numai separarea de corp pe o perioadă de un an, răgaz socotit suficient de către consiliu pentru ca soţii să se vindece de sifilis.

Cel de-al patrulea este ceva mai special: Niţa nu are voie să invoce orbirea soţului drept motiv de divorţ. Fiindcă îi cunoştea situaţia încă înainte de căsătorie şi, de vreme ce a acceptat, înseamnă că „l-a plăcut” aşa orb, cei cinci ani de viaţă comună o demonstrează. Aşa se argumentează refuzul de a-i acorda separarea.

Divorţurile pentru boală se prezintă drept cele mai uşoare cazuri, întrucât soţii s-au pus deja de acord asupra separării, iar cel bolnav doreşte uneori să-şi petreacă restul vieţii la mănăstire. Şi totuşi, soborul nu-i crede întotdeauna pe jeluitori şi invocă prezenţa persoanei bolnave în faţa instanţei, pentru că are nevoie să constate cu propriii ochi, pentru că vrea să facă propria expertiză.

Costandin din satul Tătărani, judeţul Dâmboviţa, îşi aduce soţia „cu carul în oraşul Târgovişte” pentru a avea expertiza judecătorilor. De faţă se află protopopul şi alte obraze de cinste, părinţii şi alte rude ale femeii. Corpul inform şi schimonosit de suferinţă este transportat pe braţe până în sala de judecată, pentru că Stanca nu se mai poate deplasa.

Boala a intervenit la o săptămână de la nuntă şi după şase ani şi jumătate „au rămas oloagă, trăgându-se de-a buşilea”. La rândul său, micul consiliu face propria evaluare şi constată că „fiind osul şalelor peste mijloc smintit din închieturi”, femeia nu-şi mai poate îndeplini nici atribuţiile casnice, nici pe cele conjugale. Aşa că, se acordă despărţirea.  (Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0)

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Carte

Ultima oră