Din vremea lui Pazvante Chiorul. Flagrant delict pentru prinderea ibovnicilor (partea I)

13 Dec 2017 | scris de Dănuț Deleanu
Din vremea lui Pazvante Chiorul. Flagrant delict pentru prinderea ibovnicilor (partea I)

Ceea ce vom descrie mai jos va arăta cum se organizează un flagrant delict în cazul unui adulter în condiţiile lipsei soţului de acasă. Plecat de acasă cu treburi, Stiria, din satul Ştefeşti, judeţul Saac, îşi lasă soţia în grija unei slugi, pentru a o apăra de hoţi, şi sub privirile satului, pentru a-i supraveghea conduita. Casa, aşezată departe de celelalte, prezintă un oarecare pericol, dar Neaga,soţia sa, nu se teme, mai ales că a tot aşteptat demult această plecare.

Nedelco ţiganul îi face ochi dulci de ceva vreme, iar ei nu-i este nicidecum indiferent, aşa că plecarea soţului pică tocmai bine. Aşezată pe prispa casei, aştepată întunericul pentru a-şi primi ibovnicul, iar pentru mai multă securitate îi cere slugii să plece cu câinele la stână, sugerându-i că este nevoie de ei acolo.

Stoica a luat însă în serios misiunea stăpânului, mai ales că a remarcat ochiadele schimbate între stăpână şi ţigan şi, în loc să urmeze porunca, merge în sat să-şi împărtăşească temerile fraţilor lui Stiria.

Nu-i găseşte acasă, aceştia fiind plecaţi în târgul Buzăului. Atunci nimereşte la Panait cupeţul, vecinul de alăturea, căruia îi povesteşte toată tărăşenia. Panait ascultă, dar nu are nici un chef să se amestece într-o treabă murdară, considerând că nu-l priveşte. Văzând că nu are cu cine face treabă, Stoica îl ameninţă că dacă nu-l urmează îl dă pe mâna soţului şi îl spune ispravnicilor să-l pedepsească, deoarece participă, prin neimplicare, la o faptă ruşinoasă, condamnată de lege şi cutumă.

Un pic speriat, negustorul întreabă o bătrână, ce se afla la el în casă, ce să facă. Aceasta, ca şi Stoica, curioasă să afle tot, îl îndeamnă să meargă şi să vadă ce se întâmplă. De voie, de nevoie, panait pleacă împreună cu Stoica, pe la un ceas din noapte spre casa Neagăi.

El nu se poate sustrage acestei îndatoriri cutumiare, întrucât supravegherea moravurilor comunităţii nu se realizează decât cu participarea membrilor săi. Societatea tradiţională nu cunoaşte încă intimitatea, dimpotrivă, pentru a avea sens, anumite gesturi nu se fac decât în public, cum ar fi cele de curtare a unei fete, iar altele se ascund tocmai datorită semnificaţiei lor obscene şi deci nepermise.

Era miercuri spre joi, 22 iunie 1782. În apropierea casei, numai Panait înaintează ca nu cumva sus-numita să bănuiască ceva. Pe prispă, în miez de noapte, Neaga încă aşteaptă. Prefăcându-se că a pierdut caii, Panait o întreabă de nu cumva i-a văzut. Ca să scape de el cât mai repede, femeia îi arată livezile pe unde s-ar fi plimbat nişte cai în timpul zilei.

Reîntors la Stoica, Panait îi cere să plece, bănuielile lui nu s-au adeverit, iar numita era singură pe prispă doar cu o ţigancă şi fără nici un bărbat. Stoica insistă şi insistă şi-i cere să mai meargă o dată „că trebuie să fie”. La trei ceasuri din noapte, Panait îşi reia periplul şi ajunge iar la uşa femeii.

De data asta „la fereastră am simţit că va să fie cinevaşi în casă” şi strigă din prag: „descuie uşa!”. Speriată femeia întreabă „cine este” şi când află cine o deranjează îi răspunde cu nemulţumire „ce cauţi noaptea la uşa mea” refuzând să deschidă. (va urma)   (Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0)

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Carte

Ultima oră